Acum, ce sa zic, si eu m-am intrebat de multe ori ce as face daca ar trebui sa merg duminca la slujba cativa km pe jos, prin padure, campuri, noroaie, ploi, si slujba sa se desfasoare intr-o grota, eventual; asta n-ar fi nimic, caci imi place aventura, ar fi pe sufletul meu o atare calatorie,chiar as simti ca fac o jetfa personala, insa ce ne-am face daca in plus am fi si persecutati si ne-am risca viata de cate ori ne-am duce, atat pe drum, cat si acolo, sau la intoarcere ne-ar astepta si ne-ar inchide si tortura ???
Cred ca abia atunci crestinismul a avut maxima autenticitate, in momentul cand a fost legalizat si la indemana tuturor, s-a mai denaturat ( acceptiunea oamenilor despre, nu doctrina in sine)....
De cate ori nu am suferit cumplit temandu'ma ca ne-am putea muta intr-un loc unde sa nu fie nici o biserica aproape, sau sa fie vai mama ei...( ma refer la calitatea comunitatii, si a actului religios, care sunt intercorelate: nivelul de daruire si pregatire al slujitorilor conditioneaza atitudinea comunitatii, iar atitudinea comunitatii poate influenta la randul gradul de daruire al slujitorilor....chiar daca nu ar tb sa fie asa, totusi, doar suntem oameni....), si atunci m-am temut si inca ma mai tem ca ma voi lasa pe tanjala, si nu ma tem atat pt mine, cat pt educatia religioasa a eventualilor copii..--care e f importanta pt mine, prefer mai bine sa nu imi dea Dumnezeu copii decat acestia sa nu fie educati crestineste si sa nu-I fie credinciosi Lui....
Ce sa mai zica insa familiile care sunt nevoite sa plece cu munca in locuri indepartate si necrestinate, precum Dubai, Emirate, Japonia, Thailanda, etc ???
|