Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Nu stiu, dar banuiesc ca mai degraba la vreo manastire.
Imi spusese cineva din Sibiu ca a auzit ca in Bucuresti se canta si la unele biserici de mir muzica psaltica nu doar la Manastiri. :) o sa fac tot posibilul sa gasesc una. "M-am indragostit" de muzica psaltica si de liturghia facuta asa si nu pe corala si cred ca mi se va parea ciudat sa ascult liturghia pe corala acum dupa ce am descoperit frumusetea psalticii in tabara.
|
Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Eu astept cu sufletul la gura sa ne spui noutatile tale dupa experienta de la Oasa pe topicul pe care l-ai deschis in cautarea unui duhovnic "personalizat", inainte de a merge in tabara.
|
Multumesc pentru interes Demetrius. :) Doamne ajuta! O sa imi fac uraj si o sa scriu "public" aici experienta.
A fost mult, mult, mult, mult mai mult decat ma asteptam tabara. E greu de descris in cuvinte pentru ca toate sunt prea lumesti. O sa folosesc o fraza pe care am folosit-o spontan acolo cand m-a intrebat unul din Parintii de la Manastire cum ma simt/ ce imi place in tabara. M-am simtit iubita! Foarte iubita! Si recomand oricui sa mearga. Oricat ti-ar descrie cineva trebuie sa simti. Exista un har incredbil acolo. Poate ca e datorat rugaciunilor calugarilor pentru noi in lucrarea pe care o fac cu noi, harului Parintelui Teofil Paraianu care lucreaza mai bine dupa ce a trecut in nefiinta, nu stiu! Dar toti cei care ajung acolo iau ceva mai mult sau mai putin. Nu am vazut oameni suparati, tristi, nervosi, nemultumiti per total. Toti se bucura si iau ceva indierent cat de deschisi sau reticenti au venit. Asta cred eu. Pentru mine Oasa a fost cea mai de suflet experienta. Nu imi vine sa cred ca sunt acasa, mi se pare greu sa te intorci in lume dupa Oasa. Nu vroiam sa las frumusetea aia, locul in care ma simt atat de bine.
E mult si greu de spus in cuvinte! Ii multumesc profund Domnului pentru ca mi-a calauzit drumul spre a gasi aceasta tabara si acest loc binecuvantat.
In ceea ce priveste duhovnicul am avut o mica dezamagire, parte din ea fiind din vina mea! Eu mi-as fi dorit sa ajuns la partintele Iustin pentru ca l-am simtit pe sufletul meu destul de puternic insa am aflat ca el nu mai e la Oasa zi de zi ci e la un schit ce tine de Oasa un pic mai sus pe varful Fetita dar vine si mai slujeste din cand in cand si jos la Oasa. Din primele zile in tabara am intrebat pe fetele care erau mai vechi ( veneau de mai multi ani) cand se fac spovedaniile si intr-o seara in primele zile in timpul unei vecernii si privegheri cand doi din Parinti spovedeau in camarutele din spate din biserica mare, m-a intrebat una din fete daca vreau sa merg sa ma spovedesc si am zis da! Cum era de asteptat am fost foarte timorata si stanjenita si parintele la care am nimerit a fost cam rece. Nu pentru ca mi-ar fi dat vreun canon sau intarziat Sfanta Ipartasanie ( pana peste inca o sapamana) la asta ma asteptam ci pentru ca doar asculta fara sa zica prea multe sau fara sa calauzeasca prea mult si grabind un pic. Cred ca parte din vina e si a mea pentru ca poate nu am fost pregatita insa clar nu e Duhovnicul pentru mine si cred ca nici el nu vroia sa fie. Am mai intalnit oameni un pic dezamagiti de acelasi lucru. Poate ca asa este el. Caci spre exemplu la conferinte era mult mai deschis. Oricum ii multumesc! Datorita lui am invatat sa iubesc Psaltirea desi am inceput citirea ei ca o " obligatie" in prima seara. Am fost un pic data peste cap in acea seara insa m-am bucurat in continuare dupa de tot ce mi-a oferit Dumnezeu sulfetului meu in tabara. Dupa cateva zile a venit si parintele Iustin la unele slujbe insa nu am indraznit sa vorbesc cu el. Nu stiam cum. Mi-a fost jena. Poate nu sa ma spovedesc la el caci nu stiam daca mai pot daca deja ma spovedisem insa macar sa vorbesc cu el. Mi-a fost rusine sa il abordez desi au existat semne clare care mi-au dat un impuls ( semne pe care cred ca mi le-a trimis cumva Dumnzeu pentru ca prea se potriveau ) dar rusinea m-a oprit din a incerca sa vb cu el.
Este marele meu regret din tabara. Inca cred cu tarie ca parintele Iustin este omul si Duhovnicul pentru mine. Si sper ca data viitoare cat mai curand sa imi fac curaj sa vorbesc cu el. Dar chiar si asa, chiar si fara asta a fost incredibil de frumos la Oasa indiferent de cat de obosita sunt sau cat de multa munca a fost.
Am avut parte de prima Impartasanie dupa mult timp chiar la litughia din noaptea privegherii pentru Sfantului Pantelimon ( hramul Manastirii Oasa este Sfantul Pantelimon) si imi doresc sincer ca ma spovedesc si sa ma impartasesc cat mai des acum. Simt ca am nevoie, sunt un pic cam novice. O sa incerc sa caut un duhovnic si acasa. Asa cum spuneai si tu dupa prima impartasanie poate o sa am alt imbold sufletesc sa caut.
Oricum trebuie sa ma intorc la Oasa cat mai repede. Tanjesc dupa!