http://moldovamare.wordpress.com/
După conferință, credincioșii s-au putut închina la moaștele unor mărturisitori ortodocși din temnița Aiudului, aflate într-o răcliță adusă de Danion Vasile (au putut săruta o parte din craniul unui mărturisitor, dăruită de părintele Justin Pârvu. Sub această părticică se află și părticele din moaștele altor patru mărturisitori, trei dintre acestea fiind primite de la Aiud de părintele Serafim de la Mănăstirea Cășiel).
La 10-15 minute după ce mulțimea de credincioși a început să se închine la sfintele moaște, s-a întâmplat o minune: părintele Hrisostom, care ținea răclița în mână, a observat următoarele: Înclinând puțin răclița, am simțit un lichid uleios curgându-mi pe degete. Concomitent am simțit o puternică mireasmă, ca mai apoi, privind la osemintele din răcliță, să constatat că deasupra moaștelor se afla o impresionantă cantitate de mir, circa două trei lingurițe. Surprins peste fire, le-am arătat credincioșilor racla cu mir. Unii dintre cei care sărutaseră deja moaștele s-au întors uimiți, mărturisind că, cu puțin timp înainte, în raclă sfintele moaște se aflau uscate. Pe dată creștinii s-au strâns în jurul răcliței, din care se vedea cum izvorăște mirul. Mulți dintre cei de față au fotografiat sau filmat racla cu mirul.
Ca semn de mulțumire pentru milostivirea arătată de Dumnezeu prin sfinții Săi, poporul a cerut să se facă o rugăciune către sfinții închisorilor. Părintele Hrisostom a citit Acatistul Noului Mărturisitor Valeriu Gafencu și Rugăciunea de proslăvire a noilor mărturisitori. În timp ce creștinii se rugau, din raclă, o dată cu înmulțirea mirului s-au răspândit valuri de mireasmă, fapt simțit de mulți dintre cei de față, fără a se fi consultat între ei. Anunțăm pe cei sceptici că mirosul emanat de mirul osemintelor întrecea ca intensitate și ca obișnuitul miros al mirului de la pangare. Danion Vasile a spus: Mi se pare că e mai mir decât mirul obișnuit, mirosul era de mir dar și de altceva, mai profund
E chiar greu de spus cum era mirosul, era nepământesc. Nimic n-ar fi de ajuns pentru a descrie mirosul, e greu de exprimat în cuvinte. Mireasma era îmbătătoare, a spus o credincioasă.
Câteva zeci de credincioși, rămași până după ora 23.00, când s-a terminat citirea acatistului, au ținut să întărească prin semnătură pe liste făcute ad-hoc cele petrecute. La sfârșit au venit să se închine la această slăvită minune doi părinți cunoscuți ai vremii noastre ieroschimonahul Ioan de la Rarău și părintele Mihail Popescu de la Piatra Neamț, împreună cu un grup de credincioși veniți de la altă conferință. Ei au fost impresionați de cele întâmplate, închinându-se cu multă evlavie.
Credem că această minune vine în sprijinul canonizării sfinților din închisori și al rezistenței împotriva apostaziei și desfrâului promovat de Uniunea Europeană, dovedindu-se un argument care spulberă îndoielile privitoare la sfințenia mărturisitorilor secolului XX.
Se cuvine ca poporul drept-slăvitor, în frunte cu întâi-stătătorii Bisericii, să ia aminte la acest semn dumnezeiesc, sporind evlavia față de mărturisitorii ultimei prigoane.
Maxim intuia perfect starea de lucru. De altfel, mulți o intuiau, dar el o și prezenta cu toate virgulele, cu tot înțelesul ei. Despre el a spus cineva, de mare competență, că e singurul care ar putea fi patriarhul țării. Eu, care l-am cunoscut de tânăr, am încuviințat. Părintele Arsenie Papacioc (mărturie din volumul îngrijit de monahul Moise: Sfântul închisorilor - mărturii despre Valeriu Gafencu).