[glykys]

Textul lui Steinhardt e plin de paradoxuri, dar daca ii intelegi optica si privesti lucrurile din perspectiva sa, totul are logica si sens.

Mantuirea ramane o incertitudine pana in clipa mortii, in sensul ca nimeni nu poate afirma, din timpul vietii, ca este deja mantuit, oricate fapte bune si oricata credinta ar avea. Mantuirea se poate castiga, dar se si poate pierde intr-o clipa (a se vedea ultra-cunoscutele exemple ale lui Iuda si ale talharului de pe cruce).

Privind lucrurile din perspectiva sa, cu adevarat crestinismul e o religie a incertitudinii, daca definesti credinta in opozitie cu evidenta dovedita. Incertitudinea, desi are o valoare peiorativa in limba romana, este exact opusul certitudinii, al evidentei dovedite, care te constrange sa o accepti. In lumile antice, cea mai mare dovada a existentei unui lucru se considera faptul de a fi vazut, iar mai apoi faptul de a fi auzit. Credinta ca un lucru exista era net inferioara in acest sistem. Or crestinismul vine si schimba schema aceasta de gandire. Se spune in Evanghelii ca mai fericiti sunt cei care nu au vazut si au crezut. Pentru ca deja, daca vezi, daca ai siguranta unui lucru, inseamna ca nu mai ai o credinta, ci ai o certitudine dovedita.