[patinina34]

Bătaia e ruptă, dar nu din rai

Casa fără visuri...

Luna trecută, o româncă a fost ucisă de soţul ei din gelozie. Femeia era medic, iar el inginer. Pentru o zi, vestea a îngrozit o ţară întreagă. Mai târziu, un popular show de televiziune şi-a programat două emisiuni pe tema violenţei familiale. „Spectacolul” violenţei face audienţă. Mai trist însă, el sfărâmă visuri şi inimi, de cele mai multe ori pentru totdeauna.
Fenomenul nu este boala „unora”, ci afectează toate mediile sociale şi se extinde înfiorător de repede. Pentru unii, când e vorba de dat, „bătaia e ruptă din rai”, însă când e vorba de primit, aceasta este culeasă din „talpa iadului.”


Orice act vătămător fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii intră în categoria violenţei domestice. Aici sunt incluse atât abuzul fizic şi cel sexual, cât şi abuzul psihologic: intimidări, agresiuni verbale, ameninţări la adresa membrilor familiei, izolare, distrugerea bunurilor care aparţin victimei, dar şi controlul finanţelor sau al mijloacelor de comunicare.
Pe plan mondial se estimează că, în medie, una din patru femei suferă din cauza acestui tip de violenţă. În Franţa, o dată la trei zile o femeie moare din cauza violenţei conjugale, iar BBC afirmă că Poliţia din Marea Britanie înregistrează un incident de violenţă domestică la fiecare minut. În Germania şi în SUA, o femeie din trei au fost victimele dezlănţuirii nervilor tatălui, soţului sau concubinului. În Papua-Noua Guinee, două treimi dintre femeile măritate sunt bătute de soţii lor, iar în Pakistan 80% dintre femei cad victime violenţei familiale. La fel de tragică este situaţia şi în Lituania, unde peste 34% din totalul persoanelor ucise sunt femei, criminalii fiind proprii soţi.
În România, judecătorii estimează că 60% dintre cazurile de divorţ din Bucureşti au la bază violenţa fizică. Conform unui sondaj Gallup din 2003, jumătate dintre femeile din Bucureşti au experimentat abuzuri verbale sau emoţionale în cadrul familiei într-un anumit moment al vieţii lor, iar 25% dintre ele au fost victime repetate ale unor astfel de abuzuri în ultimele 12 luni. Dintre bucureştence, 21% au fost victime ale abuzurilor fizice iar 8%, victime ale abuzurilor sexuale în cadrul familiei cel puţin o dată în viaţa lor.
Violenţa domestică afectează întreaga societate şi este comună oricărui tip de familie, chiar dacă în casele cu venituri reduse sau fără educaţie procentele sunt mai ridicate. Astfel, 8% dintre femeile care au fost abuzate fizic de mai multe ori în ultimele 12 luni au studii superioare, iar 6% dintre femeile abuzate sexual mai mult de o dată în ultimul an provin din familii cuprinse în categoria superioară de venit.
Doar o treime (35%) dintre femeile care au experimentat o formă de violenţă domestică au vorbit cu cineva despre acest lucru şi doar 17% au mers la poliţie sau au chemat autorităţile pentru a face o plângere împotriva agresorului. 42% dintre persoanele intervievate spun că violenţa domestică este foarte răspândită în Bucureşti, însă doar 68% consideră violenţa fizică inacceptabilă în orice situaţie.




Miturile agresorilor

Consumul de alcool şi droguri scuză violenţa domestică.
Deşi consumul de alcool multiplică cu 3,6% violenţa familiară, alcoolul în sine nu este o cauză a violenţei. Sunt mulţi bărbaţi care consumă alcool şi nu sunt violenţi, după cum sunt destui care se manifestă violent fără să consume alcool. Consumul de alcool nu poate fi o scuză pentru violenţă. Nici legea circulaţiei nu scuză pe cineva în caz de accident pentru că a fost beat.
Bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic sau au personalităţi psihopate.
Cu toate că există şi situaţii de acest fel, studiile clinice asupra bărbaţilor care îşi abuzează partenerele nu susţin această afirmaţie. Majoritate a bărbaţilor agresivi nu prezintă suferinţe psihice şi nici nu au personalităţi psihopate. Cei mai mulţi agresori sunt persoane obişnuite, respectabile şi cu capacitatea de a se controla. Provin din toate clasele sociale şi ocupaţionale, iar violenţa se manifestă doar asupra partenerei.
Femeile „o cer”.
Este o idee larg răspândită că violenţa din partea soţului este determinată de atitudinea lipsită de respect sau rău-voitoare a soţiei. Cu toate acestea, cercetările au arătat că decizia soţului de a fi violent are mai mult de-a face cu comportamentul agresiv decât cu acţiunile soţiei. Cele mai multe victime fac tot ce pot pentru a-şi mulţumi partenerul şi pentru a-l determina să renunţe la violenţă. Mai mult chiar, violenţa nu este nicio dată o cale de a rezolva conflictele. Nimic nu-i dă dreptul unui partener să-i răspundă celuilalt cu violenţă. Specialiştii în problema conflictelor familiare sunt de părere că toată vina violenţei îi aparţine agresorului.
Soţii violenţi au fost martori la violenţe sau au fost abuzaţi în copilărie.
Deşi fenomenul violenţei familiare se întâlneşte cu o incidenţă mai mare la cei care au fost martori sau victime în copilărie, totuşi statisticile arată că 18% dintre soţii violenţi nu au avut astfel de experienţe în familiile părinţilor lor. Sunt destui copii care, având în familie un părinte violent, aleg să trăiască cu totul altfel la ei acasă. Chiar dacă o experienţă din copilărie poate fi traumatizantă pentru un copil, violenţa în propria familie este o alegere.
Un bărbat violent nu se poate schimba.
Încă o dată: violenţa este o opţiune! De cele mai multe ori, soţii violenţi îşi lovesc partenerul, şi nu şeful de la serviciu sau poliţistul de sector. Unii aleg să fie violenţi acasă şi să lovească în aşa fel încât să nu lase urme la vedere, însă aceasta confirmă caracterul conştient al actului violent. Chiar dacă cei mai mulţi aleg să nu renunţe la acest tip de comportament, cei care au dorit să se schimbe şi au acceptat ajutorul unui prieten sau al unui consilier specializat au reuşit.
Femeilor le place să fie abuzate socotind astfel că au lângă ele bărbaţi puternici.
Acest mit se bazează pe faptul că cele mai multe soţii aleg să rămână cu soţii lor chiar dacă aceştia au un comportament violent. Însă cauzele unei astfel de decizii sunt de cu totul altă natură. Nesiguranţa socială, instabilitatea economică, izolarea, teama de a nu o lua de la capăt şi ameninţările sunt cele mai puternice „funii” care leagă femeia abuzată de soţul violent.