[CristianR]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

Foarte bine spus. Aceasta este principala rătăcire a budiştilor care se regăseşte în filozofiile orientale din care izvorăsc şi alte rătăciri ale lor, care nu sunt de o mai mică gravitate.

Bine spus, dar cu o excepție, cred, și anume că Dumnezeu nu este însăși energia necreată pe care o răspândește Sfânta Treime. Energiile necreate sunt împărtășibile, în timp ce ființa Dumnezeirii nu.

Prin urmare, de aici reiese enorma rătăcire luciferică conform căreia nu există materie, ci doar energie condensată, şi evident, această energie condensată este identificată cu tot ceea ce există, unde budişti includ şi dumnezeirea.

Probabil accentul trebuie să-l punem pe a doua parte a frazei, dacă vrem să înțelegem corect, pentru că faptul că materia ar fi doar energie condensată nu înțeleg de ce ar fi o rătăcire. Nu mi se pare corect termenul „condensată”, însă faptul că în ultimă instanță orice atom ar putea fi doar energie, adică vibrație pură sau voință divină, după cum observa Petre Țuțea citând fizica cuantică, pare a nu contrazice cu nimic dogma creștină. Totul este să înțelegem că această energie regăsită în lumea înconjurătoare – anorganică și organică – este creată; nu doar că nu este energie necreată, adică har, dar cu atât mai puțin este ființa lui Dumnezeu.

Dumnezeu este prezent în toate într-un anumit fel, dar prin lucrarea Sa, nu cu ființa Sa. Iar harul Său este mai presus de această lume creată, pe care o poate, însă, penetra și transfigura (așa cum se întâmplă în Sfânta Împărtășanie și nu numai), iar pe om cu atât mai mult, îl unește nemijlocit cu Sfânta Treime.