Îmi e greu să înțeleg cum puteți afirma că există și suferință fără folos.
Dimpotrivă, așa cum dealtfel ați arătat, folosul suferinței care vine ca urmare a îndepărtării de Dumnezeu este ca omul să înțeleagă ce i s-a întâmplat de fapt și de ce i s-a întâmplat. Și să cadă la Hristos.
Cât suntem în trup avem prilejul, inclusiv prin suferință (sau mai bine spus în mod expres prin suferință) să ne întoarcem la Domnul, să ne căim și să cerem har de pocăință.
Ce folos mai mare ca acesta poate aduce suferința?
P.S. Din experiența personală/profesională cunosc faptul că oamenii înnebunesc, ucid sau se sinucid tocmai atunci când nu mai găsesc nici un sens suferinței. Vă rog respectuos, frățește, să reflectați cu atenție la legătura dintre suferință și sensul ei prin filtrul Iubirii lui Dumnezeu pentru oameni.
|