În prealabil postat de Jonnyw2013
Aline pe pagina 181 ai un mesaj care nu prea ajuta pe nimeni. Si flying ti-a tinut partea la "rele". Oamenii chiar daca nu esti de acord cu ei, cred ca trebuie sa gasesti o cale mai acceptabila, ca omul sa inteleaga ce vrei sa zici,si singur sa se duca in directia dorita.Si conversatia sa fie amiabila.
Am intalnit de-a lungul timpului oameni crestini deosebiti. Atunci cand incercari mari imi puneau la incercare credinta ,oameni astia ramaneau ca "o icoana vie" in fata mea. O bunicuta de-a lui nevastamea care atunci cand am vazut-o, am iubit-o in cel mai scurt timp. Era o bucurie mare ptr ea ,sa ii treaca cineva pragul,imediat iti punea ceva pe masa de mancare,din saracia ei de multe ori.Pasaje mari recita din Biblie din cap.Era o bucurie sa o revad ,tot timpul.
Era un om de la Oastea Domnului ,a facut cativa ani de puscarie ptr credinta, de multe ori cand il intalneam in adunari,venea si dadea mana cu noi si ne imbratisa,statea cu noi de vorba .Un suflet cald ,iubitor. Si asta te indeamna la a face la fel ,fiindca simti ca faci parte din viata lui. Eu nicodata nu il uit pe omul asta.Este ultimul, din cei doi oameni care i-am cunoscut personal ,care au facut puscarie ptr credinta.Ni se duc oamenii astia, incet incet si ramanem noi cu click-urile.
Si atunci vor veni vremuri grele cu adevarat.
Am intalnit zilele asttea un om al Bisericii,care printre altele mi-a spus o povestioara cu parintele Sofronie de la Essex.Era in timpul Liturghiei si apare la ei un budist si se pune pe culoarul central al Bisericii si se aseaza in pozitia lor ,Lotus, parintele iese sa faca cadirea mare si il ocoleste frumos, cadeste in continuare.Dupa slujba il critica toti ca a venit paganul ala, sa strice randuiala etc.Dar el i-a luat apararea ca nu stia omul randuiala noastra,si apoi omul a devenit monah acolo, la manastiirea lor.A lasat budismul si s-a facut ortodox.Eu cred ca trebuie sa te apropii de om ,sa vorbesti cu el, sa stie ca il consideri ca un om, indiferent cine este.
Ce ma gandesc eu asa in capul meu: sa ne gandim totdeauna daca placem lui Dumnezeu, cu ceea ce spunem,sau mai rau chiar,sa nu il suparam.Asta ar fi de rau!
|