View Single Post
  #1  
Vechi 06.03.2012, 22:47:07
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.712
Implicit Apel la rugaciune pentru o fetita bolnava

Iata ce am primit pe mail:


Dragi colegi si prieteni,

Diana este o fetita de aproape 5 anisori care ar vrea, ca toti copii de varsta ei, sa mearga la gradinita, sa se joace in curtea parintilor cu alti copii. Din pacate, natura pe care noi, oamenii, o suparam din ce in ce mai rau, i-a dat ei, Dianei, sa suporte consecinte prea grele pentru varsta ei.

Diana este unicul copil al vecinilor mei din Ogrezeni, satul meu natal. Si chiar daca ar fi al zecelea, suferinta ei tot nu ar putea sa lase pe cineva indiferent. De aceea, va rog sa va faceti putin timp pentru a citi acest mesaj insotit de o imagine cu Diana pe patul din spital alaturi de bunica ei, precum si articolul din Jurnalul National (vezi link-ul mai jos), scris de Carmen Preotesoiu, fiica directorului scolii din Ogrezeni, jurnalista la acest ziar.

Diana are leucemie limfoblastica si are nevoie urgent de ajutorul nostru, oricat de mic. Conturile in care puteti dona le veti gasi la finele articolului din ziar.

Va multumesc pentru rabdarea de a citi acest mesaj si nadajduiesc sa-i fiti alaturi Dianei, fie doar si prin transmiterea mai departe a acestui e-mail.
Va multumesc,

Vasilica Stan


Pe Diana am văzut-o ultima dată la nunta mătușei ei. Avea o rochiță albă, cu volane, iar părul blond, bogat îi încadra chipul bucălat, scăldat de lumina caldă a verilor de la țară.

N-a trecut mult de-atunci. Diana însă, și-a pierdut buclele, este mereu îmbrăcată în pijamale și nici nu mai are veselia acea molipsitoare, cu care umplea toată casa. De două luni de zile, fetița de 4 ani și 7 luni stă în spital. Cu branula în mâna ciuruită de acele care-i caută vena. S-a închis în ea și, ca un om mare, te privește serioasă și abia dacă vorbește cu tine. Pe peretele din salon, mama i-a agățat mulțime de jucării, care mai de care mai vesele și mai colorate. Diana nu le bagă în seamă. Nici de cele de acasă nu mai întreabă. Abia după o lună de zile, bunica a auzit din gura nepoatei sale câteva cuvinte. Atunci lacrimile i s-au rostogolit pe obraji și inima i s-a bucurat, de parcă copila se făcuse bine, dintr-o dată.

Diana suferă de leucemie. Boala s-a vârât în trup, ca un șarpe veninos ce i-a supt seva din picioare și i-a înfipt cuțite în partea dreaptă a burții. Apoi au început durerile îngrozitoare de cap. Era timpul colindelor. Copiii îl așteptau pe Moș Crăciun. În vremea aceea, Diana era purtată pe brațe de tatăl ei, prin mai toate spitalele, disperat să afle cauza suferințelor copilei lui. Cadoul adus de Moș, un cărucior pentru păpuși, a rămas nedesfăcut. „La început ni s-a spus că trebuie operată de apendicită. Am operat-o. Diana tot rău se simțea.

Apoi am crezut că ar putea avea hepatită, pentru ca era foarte palidă, nu mânca, îi venea să vomite. Ne-am dus și la control la ORL. Am cutreie*rat Budimexul, spitalul Grigore Alexandrescu. I-am dat, la indicația medicului fier, pastile pentru întărirea imunității. Degeaba. Nu mai mânca, nu putea să meargă. Nu avea vlagă”, povestește Mirela Lupu, mama fetiței. Abia într-un târziu, după tomografii, analize dureroase, puncții, diagnosticul a fost pus fără tăgadă: leucemie acută limfoblastică, îngenunchindu-i pe cei doi părinți. Diana este vecina mea de la țară.

O dată cu îm*bol*năvirea ei, am simțit, pentru prima oară, cum boala și necazul au pătruns și în satul meu natal, cum globul de cristal în care îmi așezasem oamenii dragi, se sparge, lăsând să intre suferința. Cum boli grele, de neînțeles câteodata chiar și pentru medici, ajung în trupuri de copii și le răpesc copilăria.

Se împlinesc două luni de când Diana n-a mai mers acasă. Pe la patul ei se perinda mulți oameni dragi. Fata parcă nici nu-i vede. Nici pe tatăl ei nu-l mai întâmpină cu veselia de altă dată, când îi spunea mamei, de-ndată ce vedea că Soarele trece la culcare: „Mami, dar tati nu știe că are o fetiță acasă, de ce nu mai vine?”. Tânăra mamă povestește și lacrimile i se amestecă cu vorbele ca-ntr-un vârtej care ucide suflete. „S-a schimbat atât de mult. Dintr-o dată, parcă e mai matură, parcă nu mai este ea”, spune bunica fetei, în timp ce o leagănă pe picioare, în speranța că cea mică va ațipi. Picăturile din perfuzie se adună sacadat în branulă. Copila ține ochii închiși și mârâie fără încetare. De sub genele lungi, lacrimile îi ung obrajii palizi.

Doar când vine părintele Nectarie, un apropiat al familie, Diana își ridică mânuțele și-i atinge crucea de pe piept. Preotul se apleacă la căpătâiul ei, îi citește, o îm*păr*tășește în fiecare duminică și-i spune cât de mult iubește Dumnezeu copiii. Seară de seară, Diana privește pe geam și își roagă mama să-i citească rugăciunile din cele două cărticele aduse de preot. La nesfârșit, iar și iar, de parcă ar fi înțeles că adevărata credință face minuni. Când vocea mamei tremură, gâtuită de suferință, fetița îi atinge mâna și-i spune serioasă: „Mami, nu mai plânge, eu nu o să mor”. Și ațipește până ce următoarea perfuzie, cea de la ora 12:00 noaptea, îi amintește că trebuie să stea în spital, „până ce nenea doctorul mă va face bine”.

Copila a urmat deja prima cură cu citostatice. La început, organismul a respins medicamentele, i-au apărut afte la gură, pe esofag, pe intestinul gros. Două săptămâni, a fost hrănită cu seringa. Și fiecare înghițitură era pentru copilă ca un fier înroșit în inimă. Organismul i-a slăbit și mai mult. Dar Diana a învățat că trebuie să lupte și așa, cu gura arzându-i de durere, strângea din dinți și înghițea mâncarea. Medicii i-au sfătuit pe părinți să caute alte citostatice. Numai o fiolă însă costă 53 de milioane de lei vechi. Iar pentru a ține în frâu boala, Diana are de parcurs „drum lung”, după cum i-au spus doctorii mamei. Și multe fiole de cumpărat.

Abia după trei cure de citostatice, analizele se repetă pentru a vedea stadiul bolii. Până atunci, soarta fetiței stă și în mâinile noastre. Să ne deschidem inimile și să-i fim alături! Să o ajutăm pas cu pas, să se facă bine, căci Dumnezeu lucrează neîncetat prin noi, oamenii.



Să-i sporim șansele la viață!
Pentru cei care vor să pună zâmbet în privirea Dianei, la BRD, sucursala Bolintin-Vale, pe numele tatălui, Lupu Dănuț Cris*tian, s-au deschis următoarele conturi:
– în lei: RO16BRDE190SV13609641900
– în euro: RO19BRDE190SV13171141900
– în dolari: RO12BRDE190SV13609721900

http://www.jurnalul.ro/trup-minte-su...ria-605817.htm






[b]Ce putem face pentru aceasta fetita? V-ar placea sa ne organizam la rugaciune 40 de zile, asa cum am facut-o si pentru Radu-Stefan? Astept raspunsurile voastre.[b]
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote