Azi s-a publicat pe site "
Fratele fiului risipitor". http://www.crestinortodox.ro/sarbato...or-135476.html
Pe fratele fiului rispitor nu-l vad invidios pe fratele sau, nici rau, ci mai degraba dezamagit, traieste drama celui care se sacrifica, ramane acasa langa parinte, il ingrijeste, ca apoi sa simta ca parintele nu-l apreciaza pentru asta, considerand ca e firesc sa fie asa, tot cel neascultator ii este mai drag. Evident greseste, insa in acel moment el nu s-a simtit iubit, de aceea s-a maniat, iar dezamagirea ce o resimte fata de parinte este mai mare decat bucuria revederii fratelui, incat nu poate efectiv sarbatori, ca-i prea necajit in sinea lui, de aceea nu intra (Luca 15:28) Nu inteleg de ce e vazut de multi, inclusiv de autorul articolului ca "personajul negativ", mie nu mi se pare, din contra, traieste si el o drama. Tatal are partea sa de vina daca nu si-a aratat afectiunea fata de fiul mai mare astfel incat acesta sa o resimta, sa se simta ca "fiu" al sau. El trebuie sa fie tata pentru ambii.
"Iată, atâția ani îți slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei." (Luca 15:29) Asta dupa mine nu-i invidie pe relatia tatalui cu celalalt frate, ci e dezamagirea de a nu fi iubit, e o constatare extrem de dureroasa a relatiei sale cu propriul parinte. Reprosul "
mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat" imi denota dezamagire, constatarea sa ca el nu e iubit de tata, oricat de bun ar fi, orice ar face.