Dragii mei, ieri am facut pomenirea de 40 de zile pentru iubitul meu sot si tata al copilului meu. Cuvintele sunt goale si fara sens in a mai scrie ceva despre subiectul asta. De mutle ori intru pe forum, la topicul asta, vreau sa scriu cate ceva, cum eram obisnuita si nu-mi vin cuvintele. Nu stiu ce sa va scriu. Toata lumea l-a visat fericit, zambitor, asa cum l-a cunoscut fiecare. Eu nu l-am visat niciodata de cand a plecat dintre noi, dar a ramas alaturi de sufletul meu si mereu il simt asa. Cand am de luat o decizie si nu stiu cum sa fac ca sa fie bine, parca il simt aproape si parca ii aud sfaturile. Miercuri se vor implini cele 40 de zile, am emotii si ma gandesc tot mai des la ce se va intampla cu sufletul lui atunci, sper ca Mantuitorul sa-l fi iertat pentru tot ce a facut rau in aceasta lume si sa-l aseze unde e pace si loc de odihna, pentru ca el n-a avut pacea alaturi de el in aceasta lume. A plecat impacat cu toata lumea, dar cu o mare dezamagire in sufletul sau. Dumnezeu sa-l ierte!
Va doresc tuturor un post binecuvantat si cu multe bucurii!
__________________
In timpul vietii pamantesti coboara-te des cu mintea in iad, ca sa nu te cobori acolo cu trupul si cu sufletul pentru vesnicie.
|