[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Apostolul Pavel sublinia anumite lucruri,extrem de actuale as spune: ,,Asadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poti dezvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri."(Romani 2:1)

Trunchind textul Dumnezeieştii Scripturi, se poate demonstra (aproape) orice. Inclusiv ideea că "a nu judeca" se referă la judecăţi morale.
Versetul citat începe cu "aşadar". Prin urmare e o concluzie. Concluzie la ce ? Ia să dăm foaia înapoi şi să citim capitolul 1 din Romani. Şi ce vedem ? Doamne, ce mai judecă Apostolul. I-auzi aici, judecarea aproapelui: (citez selectiv, enumerarea e lungă): "au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună", "săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor", "Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,"

Deci, domnule Scoţian, să nu schimbăm adevărul lui Dumnezeu în minciună. El, Dumnezeu, nu ne-a îndemnat să-i spunem hoţiei altfel decât "hoţie", nici necredinţei să-i spunem altfel decât "necredinţă". Prin porunca "să nu judeci", Dumnezeu nu ne cheamă să nu mai facem judecăţi morale, ci ne cere cu totul altceva: să ne abţinem de a judeca starea sufletului cuiva. El Însuşi se arată aspru în judecată cu cei care aveau credinţa alienată a timpului lor şi în mod deosebit cu fariseii. Lor le spune: "şerpi veninoşi" şi "pui de vipere". Lor le spune "morminte văruite". Ce nu le spune ? "Damnaţi", asta nu le spune.

Revenind la prima dv postare de pe topic: este legitim să spui că ceea ce a făcut Petru a fost lepădare de credinţă. Este legitim să spui că ceea ce a fost Pavel a fost persecuţie a oamenilor lui Dumnezeu. Este legitim chiar să mergi mai departe şi să spui că Petru, cu acel prilej, a fost un laps, iar Pavel, bună parte din viaţa lui, un complice al asasinilor. Ce nu este legitim să spui este că Sfinţii Petru şi Pavel au murit în stare de ruptură de Dumnezeu. Ar fi mai mult decât o judecată aberantă, ar fi, abia aceasta, una interzisă de porunca "să nu judeci !".

Mai mult despre asta, m-am străduit să scriu aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...-sa-nu-judeci/