View Single Post
  #2  
Vechi 05.10.2016, 00:38:39
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

"Și cel ce nu-și poartă crucea sa și nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu." - Luca 14, 27.
Deci dacă nu ai o cruce în spate, nu poți fi ucenicul Domnului, așa-i? Valoarea Sfintei Cruci este și simbolică și practică, ca obiect de mărturisire și obiect liturgic, de slujire. Așadar Sfânta Cruce, nu numai nevăzut, ci și nevăzut, este puterea lui Dumnezeu și este mântuitoare.
Cu ce greșim noi creștinii, că purtăm Sfânta Cruce la gât? Că simțim harul Duhului Sfânt prin crucea de la gât, că vrem să o mărturisim și să ne mântuim prin ea? Cu nimic nu greșim. Și prin ea, ne vom mântui. Și Domnul, oferă, dă mântuirea, numai prin Cruce.

"Dar eu, fraților, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a încetat!" - Galateni 5, 11.
Protestanții lui Luther și miile de neo-protestanții mai târziu luând exemplu pe lutherani și calvini, spun toți: "de ce să-mi fac cruce, să mărturisesc Crucea, că-i obiect de tortură, Domnu "Isus" n-o vrea, că a fost blestemat prin ea."
Dragii de ei, dar uite aici ne spune Pavel că sminteala crucii a încetat. Adică nu mai era văzută că un obiect de tortură și blestem, ci de bucurie, de mântuire, de biruință. Cine purta Sfânta Cruce la gât sau la mână, mărturisea că e creștin, se vedea, arăta, fără să strige, fără să vorbească, mărturisea pe Domnul, și când se însemna pe corp cu Sfânta Cruce, adică că iubeaște și primește jertfa lui Hristos, și o urmează și dorește Împărăția Cerurilor. Doamne, ai milă de cei ai Crucii, de "turma mică" - Luca 12, 32 cei 400 de milioane de creștini fără erezie, de ortodocși, că pentru aceștia mai ține Dumnezeu neputințele pământului, cum ținea toată Sodoma și Gomora, pentru 5 oameni, Lot și familia lui.

"Câți vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiați împrejur, numai ca să nu fie prigoniți pentru crucea lui Hristos." - Galateni 6, 12.
Adevărații purtători ai crucii, ortodocșii, sunt tot mai prigoniți, văzut și nevăzut, au cele mai mari ispite, sunt tăiați și pușcați și azi în Orient, în Siria, și discriminați, mai ales în Europa, unde funcționarii publici, nu au voie să poarte Sfânta Cruce la gât, altfel vor fi concediați.
Văzut și nevăzut, suntem purtători ai cruce, fizic și duhovnicesc și așa, cu silire, râbdând până la sfârșit, ne mântuim.

"Și printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale." - Coloseni 1, 20.
Sfânta Cruce, sfințită prin sângele lui Hristos, este împăcare, pace, dragoste, blândețe. De aceea purtăm Sfânta Cruce, ca să primim acele binecuvântări, să ne împăcăm cu Dumnezeu, să ne punem pe "cărarea strâmtă, și îngustă și grea, pe care puțini o află și care duce la viața veșnică". Ca purtători de Cruce ce suntem, ne este strâmt, îngust și greu...

"Și să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia." - Efeseni 2, 16.
Cine poartă Cruce, se împacă cu Dumnezeu, omoară vrăjmășia și cu Dumnezeu și cu ceilalți purtători de Cruce, văzut și nevăzut, se pun în lucrarea dragostei și pe cărarea mântuirii.

"Cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu." - Evrei 12, 2.
Din nou ne arată Duhul Sfânt că Sfânta Cruce, nu mai este obiect de tortură și nu trebuie să ținem seama de ocara ei, cum spune versetul, dar cum anume? Să ne bucurăm prin Sfânta Cruce, "cu bucuria pusă înainte," spune versetul, adică bucuria pusă înainte, în viața veșnică, care o dobândim prin Sfânta Cruce și prin care dobândim și noi, să ședem de-a dreapta tronului lui Dumnezeu, și Hristos Însuși ne va da să ședem cu El pe Tronul Slavei Sale, cum spune versetul în altă parte. Ce taine minunate, să porți Sfânta Cruce.

"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!" - Galateni 6, 14.
Cum ne mai putem lăuda noi azi, ca să fie cum zice Pavel, decât numai în Crucea Domnului ? Purtând haine zdrențuroase ? Nu, fiindcă suntem și trăim în orașe, în cetăți, printre oameni, trebuie să fim lumina lumii, sarea pământului, să nu punem lumina sub obroc, și deasupra să lumineze.
Deci este greșit dacă ne lăudăm cu Sfânta Cruce, punându-ne-o la gât, ca o lumină a mărturisirii noastre ? Nu poate fi greșit. E mărturisire. Asta e adevărata laudă ! Când purtăm Sfânta Cruce la gât, atunci ne lăudăm cu adevărat și știm că este putere împotriva demonilor și este aducătoare de har și mântuire și este spre împăcare cu Dumnezeu și prin ea dobândim Împărăția Cerurilor. Amin.

"Căci mulți, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun și plângând, se poartă ca dușmani ai crucii lui Hristos." - Filipeni 3, 18.
Aici nu pot să mai scriu nimic, că am lacrimi în ochi... Cine sunt dușmanii crucii lui Hristos? Mulți, atât de mulți... prea mulți...

Vi-aș mai scrie, cu dragoste vă scriu, vă rog iubiților, suntem frați prin Adam și Eva, veniți la Hristos, da, religia nu mântuie, așa este, dar poate deși vă v-a parea ciudat să vă spun acest lucru, dar cu dragoste vi-l spun fiindcă mi-a fost arătat, am văzut în Duhul Sfânt și am datoria să spun :

- Toți creștinii se vor mântui, iar ereticii niciunul nu se va mântui. -

Scumpii de ei, nu am nimic cu nimeni, nici eu ereticii, ateii, păgânii, eu spun doar ce au spus în Duhul Sfânt, cei ai Bisericii, Sfinții Părinți.

Dar dacă mă va pune Domnul în Rai, cu bucurie las în locul meu pe oricare eretic și iau eu în locul lui, iadul lui, numai să nu-l văd suferind.
Iar suferința începe de aici, prin minciunile care le crede prin eres și neacceptare, neînțelegere, netrăire, în Biserica Sfinților, a mântuirii și Împărăției Cerurilor.

Fiindcă erezia este trăirea vieții cu hulire împotriva Duhului Sfânt, singurul păcat de neiertat, fiindcă nu numai sufletul și-l osândesc singuri la iad și trag și pe alții după ei, având învățător pe satana, care-a tras a treia parte din numărul îngerilor cu el, dar mai ales, fiindcă ereticii, pe care-i iubesc, ca pe oricare alți oameni, nu vor să asculte de Biserică, nu vor să creadă că mântuirea vine prin dragoste, credință și har, în Biserică, și nu vine prin erezie, și harul demonic, care imită bucuria cea adevărată, trăită numai în rugăciune, smerenie și asceză, nevoință creștină, în Duh și adevăr, pe cărarea și ușa strâmtă și grea, care puțini o află.

Pomeniți-mă în rugăciunile voastre și iertați-mă dacă vi-am greșit, nu am vrut, e din cauza neputințelor mele.

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice.
Biblia