[Igor_Paslusnik]

E un război permanent şi cumplit pentru un singur trofeu: TIMPUL nostru. Al fiecăruia în parte.

Suntem minţiţi în cele mai diverse feluri, ca să ne dăm cea mai de preţ comoară pe care o are un om: TIMPUL. Viaţa sa, consumată, înseamnă timpul dăruit.

Viaţa, deci timpul, oricum va fi dăruită, ne naştem, ca să putem muri, să ne putem dărui timpul, să ne epuizăm şansa de a ne ridica la starea primordială din Rai, a lui Adam.

Cine luptă pentru timpul nostru? Iubirea, cu cei ai iubirii şi ura, cu cei răzvrătiţi împotriva iubirii.

Fiecare ne oferă ce are mai "bun", pentru trofeul nostru: timpul. Dar Creatorul ne-a făcut cu o dorinţă premergătoare de a fi buni, de a urma iubirii, anume conştiinţa. Această dorinţă, vrăjmaşii iubirii, se străduiesc să o înăbuşe, să o ascundă, să o adoarmă.

În fiecare zi, fiecare, din cele două "puteri", cei ai binelui şi cei ai răului, ne fac oferte, şi noi alegem.
Diferenţa majoră între cele două puteri, este că la prima vedere, pentru un om nepăsător şi nerealist faţă de alegerile ce le are de făcut, între cele două oferte, alege ofertele răului, călcând acea dorinţă premergătoare înspre bine: conştiinţa. Ofertele răului, sunt în principal în lucrurile materiale şi cât mai multe văzute şi simţite fizic. Ofertele binelui, sunt în principal cele duhovniceşti. Răul, vrea să imite binele, şi din cele duhovniceşti, le "clonează", şi le face spirituale, tot pentru a ne câştiga timpul cu ele.

Dar binele, are o calitate, de care răul, se înspăimântă: lumina. Lumina este puterea de a descoperi toate planurile răului, care arată ce urâtă este spiritualitatea, faţă de frumuseţea duhovniciei. Şi ce diferenţă. Lumina este puterea, care le înşfacă cele ale răului şi le transformă în bine. Lumina este puterea care oferă gratuit înţelepciune ca omul, în timpul dăruit luminii, să ştie cum să folosească ofertele materiale ale răului, răpindu-le de la rău şi făcându-le bune, folosindu-le în scopul binelui. Ele oricând pot fi folosite înapoi în slujba răului. Depinde doar cât de multă lumină are şi foloseşte cel care intră conştient în lupta cu răul şi care vrea să-i răpească răului cele materiale ca să le folosească în înmulţirea binelui. Răul se luptă cu omul care are lumină, să i-o piardă. Cât mai repede. Ca să nu poată să-i facă prea mult "rău", răului. Lumina o are omul care iubeşte. Ca să iubeşti, trebuie să ai voinţă. Iar Lumina, care este o persoană, Duhul Sfânt, va veni la cel care iubeşte. Şi îl va învăţa cum să-i folosească "jucăriile" materiale ale urii, a vrăjmaşilor iubirii, ca să facă binele. Lumina, în majoritatea cazurilor, îi dă târcoale omului cu voinţă de-a iubi. Iar dând târcoale, razele luminii: harul, luminează întunericul omului, adică luminează şi arată tehnicile celor ce urăsc ca să-i ţină ocupaţi, să le ia timpul. Omul când vede tehicile, primeşte şi înţelepciunea ca să le împrăştie, să le demoleze de la el, să le distrugă. Spre exemplu, vede că în jurul lui e pusă o cuşcă, sau a ţinut cu picioarele întrun nămol, în care se mişcă greu, peste tot pe unde merge. Cuşca e lipsa rezultatelor în viaţă. Nămolul, e lăcomia după mâncare. Lumina, Duhul Sfânt, sau razele luminii, harul, când vine şi arată ce se petrece cu omul, îi dă posibilitatea omului să scape. Şi îl învaţă şi cum. Dar lumina şi razele luminii, nu vin la cel care nu iubeşte. Prima condiţie este să vrei să iubeşti. Apoi, vine Lumina. Şi te învaţă.

O să amintesc pe scurt, câteva din "armele" şi "tehnicile", celor ce urăsc iubirea, din ziua de azi, care prin ofertele lor, ne biruiesc şi ne iau, noi dându-le de bună voie, cea mai de preţ comoară a noastră: timpul. Deci ele sunt:
(ordinea nu contează, aşa îmi vin în minte)

- jocurile pe computer: orice gen, orice formă, fel, tip. Hipnoză, să ne ia cât mai mult posibil din timpul nostru.
- gastronomia: culinarul, tradiţionalul, băcătăriile internaţionale, dezvoltările ei, premii, restaurante, competiţii. Adică nu contează ce mănânci. De ce să facem din asta o patimă, o obsesie?
- drogurile: de la cele mai uşoare: cafea, tutun, adrenalină, la cele mai grele: marijuana, canabis, haşiş şi alte plante fumate sau tratate chimic: heroină, cocaină.
- cazinourile: cărţi, ruletă, aparate cu manete sau butoane. Stimulează creierul să participe mereu şi să stea cât mai mult.
- pornografia: stimulează creierul să elibereze oxitocină, stimulată hormonal, un drog chimic natural al creierului, lăsat de Dumnezeu pentru a simţi omul nevoia de împrechere şi a se înmulţi. Pornografia declaşează acele semnale, şi creierul vrea să se relaxeze, primind o doză din propriul produs, devenind dependent, când defapt aceasta era o binecuvntare, pentru a face copii mulţi, ca să devină un bărbat responsabil pentru familia lui, femeia să-l preţuiască pentru calităţile şi iubirea lui, etc.
- sporturile competiţionale: tot ce se joacă pe bani. E mândria locului 1, e deznădejdea ultimului loc, e nemulţumirea locurilor 2, 3, 4, 5. E invidia tuturor locurilor de sub locul 1. E minciuna de nevoie permanentă de a investi mai mult timp şi "tehnici" diverse pentru a ajunge locul 1 (complet străine de Biblie).
- spionajul: încalcă porunca a 9-a: să nu-ţi doreşti ce are aproapele tău, boul lui, femeia lui, casa lui, averea lui, nimic din ce este al lui. Dacă vrei cumpără, dacă vine, dar nu te gândi să afli şi să furi, să obligi, să constrângi, să manipulezi şi dacă nu reuşeşti, atunci să ataci. Ce-i prostia asta?
- tehnici militare, armata: tancuri, rachete, submarine, avioane, puşti, bombe, grenade, adică bani consumaţi, investirea în ură, în mândrie, în loc să fie ajutaţi oamenii care dorm pe străzi, sau satele care n-au transporturi sau curent electric, sau construcţia de spitale şi salariile bune medicilor şi metodelor şi aparatelor medicale, etc.
- cosmetica: şamponuri, rimeluri, rujuri, geluri de păr sau de duş, săpunuri, pastă de dinţi, etc. Adică chiar contează ce săpun foloseşti? Nu tot acelaşi efect îl are fiecare? Acelaşi scop? De ce să vrei să te machiezi? Să atragi? Pe cine? De ce? Să fi apreciată mai mult? Stimată? Dorită? Râvnită? Bârfită? Sau să graviteze în jurul tău potenţiali curtenitori, şi să ai de unde alege, cu cine să desfrânezi şi eventual cu cine să te căsătoreşti, care-i mai potent, material, fizic, umoristic, şi din cât mai multe puncte de vedere? Tu îi oferi în schimb frumuseţea ta machiată şi transformată? Serios? Ce prostii sunt astea? Vrăjmaşii iubirii, demonii, oferă o gamă variată, şi largă, o paletă diversă de alegeri şi "oportunităţi". Femeie, nu mai sta ! Şo' pe ele. (ironie)
- moda: încălţăminte, haine, pantofi din piele clasică, piele întoarsă, cu cataramă cu şiret, cu elastic, cu bot rotund, pătrat, platforme, expandrile, cu toc cui, cu toc lat, înalt, mediu, plat, culoarea e foarte importantă, desigur. Iar la haine, e o întreagă epopee. Doar nu vrei să "arăţi" ca "una" de 50 de ani, când tu ai 25, nu? Trebuie acolo ceva mulat, decoltat, să se vadă că ai "material", că eşti bună de ales, de cules, de folosit(?) Vă daţi seama ce înşelări sunt astea? Chiar contează toate prostiile astea? Daaa, ca să arăt cât mai bine cu putinţă. Dom'le, o haină, curată şi creştinească. Atât. Nu hainele contează. Ci ce faci în acele haine. Cum ajuţi societatea, oamenii, în acele haine. Ce idei de dezvoltare umană ai, în acele haine. Nu cât de "trendy" sau "casual", sau "avantgardă" e bluza sau cămaşa ce o porţi. Oh, ce silă mi-e de prostiile astea.
- înfrumuseţare: frizuri, tatuaje, etc. Adică: hai, egoistule, ştiu că poţi mai mult. Tu eşti centrul universului. Tot ce contează. Hai arată că poţi mai mult. Iar când se întîmplă să poţi mai mult, apoi din nou: hai arată că poţi şi mai mult. Şi tot aşa. Autodistrugere.
- simboluri materiale: culori, drapeluri, steme, sigle, etc. Ce contează ce culori are un steag? Cu ce îmi ajută calitatea mea umană? Ce contează că sigla Auchan are o pasăre? Ce contează că METRO are literele scrise îngroşat sau subţire şi că sunt albastre sau albe? Heraldică. Identitate, îmbunătăţită cât mai mult, faţă de alţii, întro cursă unii contra altora, care să fie primii, în vârful muntelui, şi cum să facă cât mai bine, să-i împiedice pe ceilalţi, să-i ia locul. King of the hill. Nu contează cum, scopul scuză mijloacele. Omori, dacă trebuie. Dar trebuie ca acel steag, acea stemă, simbol, siglă trebuie să fie primul, cel mai dorit, apreciat, râvnit. Ce bine e să n-ai somn noaptea şi să fi mereu stresat, dar să ai putere şi potenţial, nu? Eheeei, desigur... Pierderea timpului.
- călătorii: de ce ai vrea să mergi să vizitezi locuri? Care-i noima? Ce te nemulţumeşte în asemenea hal de locurile tale proprii? În loc să dezvolţi o fermă numai a ta, pe 2-3 hectare de pământ, cu banii cu care călătoreşti? Să "vezi", culturi, civilizaţii? Şi eşti mai deştept apoi? Sau? Nu-i înţeleg pe cei care iubesc călătoriile şi turismul. E absurd.
- tehnologie digitală: smartphoneuri, laptopuri, tablete, drone, desktopuri, mp3-playeuri, etc. Adică fă ce ştii şi poţi pe ele, dar numai consumă cât mai mult timp pe ele. Neaparat. Obligatoriu. Imagini mişcătoare. Adică un spectacol, de explozii în circuite electrice pentru creier. Ce desfătare. Oricine vrea aşa ceva, nu? Da, dacă nu iubeşti şi nu vine lumina şi razele luminii, de care vorbeam mai sus.
- filme: toate genurile, teatru, scurt metraje, aer liber. Imagini mişcătoare? Desigur. Un gen de droguri. Pofta creierului. Dependeţă. De ce să oboseşti creierul, citind, cât poţi să-l odihneşti, vizionând imagini mişcătoare?
- muzică: DJ, boxe, sisteme de sonorizare, microfoane, căşti. Muzică de toate felurile şi formele, pentru orice meloman, consumă timp cu ele. Cât mai mult timp. Nu spun că muzica e rea. Ci poate deveni rea.
- distracţie (să fim distraşi de la ce contează, să nu avem atracţie, ci distracţie)

Tu ce faci cu timpul tău, în decursul unei luni de zile ?