În prealabil postat de lacrimi
M-am nascut intr-o familie de "pocaiti" penticostali din jud. Bacau. Am avut o copilarie in care credeam ca sunt "aleasa Domnului", pentru ca asta imi insuflase familia si adunarile la care participam. Pacatele credeam ca imi sunt iertate printr-o simpla rugaciune si ca tot raul ce se intampla era incercarea Domnului si nu rasplata pentru nesabuinta si necredinta mea. Obisnuiam sa facem glume despre ortodocsi, preoti si biserica. Icoanele insemnau semne diavolesti, semnul crucii imi provoca rasul. De-abia asteptam sa iau "botezul"... Dupa ce am implinit varsta de 18 ani, pastorul, parintii si toti batranii au inceput sa ma invete despre cum se procedeaza la botez... Cica toata lumea incepe sa vorbeasca in "limbi", iar eu aveam sa spun ceva in limba greaca. Am inceput sa invat cuvintele, iar ai mei ma ascultau in fiecare seara, de parca aveam taza la romana! Nici acum nu stiu ce inseamna cuvintele acelea. Important e ca totul trebuia sa para real... Dupa botez, in loc sa ma simt implinita cum credeam ca se va intampla, am fost foarte dezamagita si incepusem sa ma intreb daca intr-adevar exista Dumnezeu??! Am inceput sa ma indepartez de membrii grupului, chiar si de parinti. Am plecat de acasa, la bunica din partea tatalui, care era ortodocsa. Am inceput sa ies la discoteci, sa ma intalnesc cu baieti, sa fumez si chiar sa beau. Nu imi mai pasa de nimic. Apoi, intr-o seara, plecand de la discoteca cu un prieten cu masina, am avut un teribil accident. Am sfarsit in coma la spital, iar dupa ce mi-am revenit (dupa 3 luni), aveam sa constat cu stupoare ca nu voi mai putea merge niciodata. Ma simteam sfarsita, vroiam sa mor. Dupa ce am plans o saptamana intreaga, in care am refuzat sa mananc si sa imi iau tratamentul, am decis sa imi pun capat zilelor. Planuiam ca a doua zi de dimineata sa iau flaconul cu pastilele pe care avea sa mi le aduca asistenta si sa le beau pe toate. Dar cu o noapte inainte, un miracol avea sa se intample. Am visat ca Maica Domnului ma mangaia pe cap si toata durerea mea disparuse. Plangeam amandoua, iar ea imi spunea ca Domnul Iisus este cu mine si ca trebuie sa aprind lumina credintei si sa intru in casa Domnului pentru a ma impartasi. A doua zi dimineata, am rugat asistenta sa-mi aduca o icoana cu Maica Domnului. Am sarutat icoana si o lacrima a aparut la ochiul stang. Am cerut atunci sa vina bunica. EA a inceput sa imi vorbeasca despre Maica Domnului, pentru ca eu nu stiam nimic de ea. La penticostali, ea efectiv nu exista, e o unealta folosita de Dumnezeu pentru a-l aduce in lume pe Domnul Iisus. Asa am aflat importanta ei si puterea dumnezeiasca pe care o au rugaciunile adresate ei. Am cerut sa merg la biserica. Cand am intrat in casa Domnului, am simtit ceea ce nu am reusit sa simt pana atunci vreodata. Am simtit ca Domnul Iisus si Dumnezeu sunt prezenti acolo. Bunica mi-a dat o lumanare, pe care atunci cand am aprins-o, am simtit-o ca legatura intre mine si Dumnezeu. Am simtit ca plutesc de atata fericire, chiar daca eram paralizata intr-un scaun cu rotile. Bunica i-a povestit preotului despre mine, iar discutia pe care am avut-o cu el, m-a facut sa inteleg ca ortodocsii nu au nimic cu penticostalii (eu credeam ca ii urasc penrtu ca ei sunt "turma Domnului"), ca ei considera ca fiecare e liber sa aleaga in ce si cum sa creada. M-am spovedit, iar asta m-a facut sa realizez ca trebuie sa te caiesti mult pentru greselile tale, ca o simpla rugaciune nu este raspunsul, ca "pocait" inseamna sa iti recunosti pacatele, sa te caiesti amarnic pentru ele si sa incerci sa urmezi calea Domnului, sa ai relatia ta personala cu EL si niciodata sa nu te consideri "ales"... Acum o luna de zile m-am botezat la ortodocsi si am simtit intr-adevar eliberarea dintr-o lume a necunoasterii si intrarea intr-o lume a credintei adevarate. Nu am "vorbit in limbi", dar am simtit cum Sfantul Duh patrunde in toata fiinta mea... Acum stiu ca exista Dumnezeu!!! Iar casa mea e plina de icoane. Incerc sa le arat parintilor si fratilor mei adevaratele mesaje ale bibliei, dar nu vor sa ma asculte. Ma condamna ca "am facut pact cu satana" pentru ca am trecut la ortodocsism, dar eu ma rog Domnului si Maicii Domnului care m-a salvat, sa-i salveze si pe ei. Nimic nu m-a facut vreodata mai fericita si mai implinita decat intalnirea cu adevaratii "frati" intr-u Domnul. De asta as vrea sa le spun tuturor sectantilor: TREZITI-VA FRATILOR! NU SUNTETI VOI ALESII, NICI NOI, CI DOAR ACEI PE CARE II VA VREA DOMNUL. NU VA MAI AMAGITI SI CAITI-VA PENTRU PACATELE VOASTRE, CA SFARSITUL E APROAPE.
|