Daca aici, in lume, sunt mandru, nu voi fi smerit nici de as fugi in pustie.
Smerenia nu tine atat de locul in care ne aflam, cat de inima noastra, de dorinta noastra de a implini cuvantul lui Dumnezeu.
Nu decat monahilor le cere Dumnezeu sa-L urmeze. Nu trebuie sa intram in monahism pentru a vietui crestineste, pentru a fi buni, smeriti, blanzi, milostivi, curati cu inima, sau, pe scurt, pentru a fi oameni.
Spune Sfantul Ioan Scararul: "Am auzit pe unii care petrec in lume cu nepasare, zicand catre mine: Cum putem noi, cei ce vietuim impreuna cu sotiile (sau cu sotii) noastre, sa petrecem viata calugareasca? Acelora le-am raspuns:
Toate lucrurile bune pe care le puteti face, faceti-le: nu defaimati pe nimenea, nu furati de la nimeni, nu mintiti fata de nimeni, nu va inaltati fata de nimeni, nu urati pe nimeni, nu va despartiti de adunarile de la slujbele din biserica, patimiti impreuna cu cei lipsiti, nu pricinuiti nimanui sminteala; de accea ce a al altuia sa nu va apropiati; indestulati-va cu ceea ce va pregatesc femeile voastre. De veti face asa, nu veti fi departe de Imparatia cerurilor".
|