[neica_nimeni_altul]

Pana nu de mult, existau chiar oameni de stiinta care erau gata sa respinga teoria big bang daca aceasta nu putea explica dispersia neregulata a materiei. Dar iata ca, in primavara lui 1992 dubiile au fost spulberate, cel putin aparent. Datele adunate de satelitul The Cosmic Background Exphrer (COBE) pareau sa arate ca in primii 300.000 de ani care au urmat big bang, adica atunci cand universul se afla inca in copilaria sa, radiatia, din care au evoluat mai tarziu diferite forme de materie, incepuse deja sa capete un aspect foarte valurit. Ridurile primordiale au fost probabil "samburii" universului neregulat de azi. Asadar, teoria big bang pare sigura, cel putin pentru momentul actual.

Chiar si asa, sunt oameni de stiinta ce persista in "necredinta" lor. Desi recunosc ca nu au nici o dovada, ci iti inchipuie ca am putea trai intr-un univers oscilant. Ei cred ca timp de mai multe miliarde de ani, universul se contracta si se extinde periodic, neincetat, intr-o serie infinit prelungita de big bang-uri si big crunches (striviri mari). Aceasta ipoteza provocatoare ii atrage mai ales pe cei ce considera ideea creatiei divine greu de acceptat.

Alti oameni de stiinta au spus totusi ca o serie infinita de lumi reprezinta inca o notiune problematica, avand in vedere cea de-a doua lege a termodinamicii. Aceasta lege nemiloasa a fizicii sustine ca energia disponibila din univers scade in mod treptat si ireversibil, asemenea unui ceas, la care tensiunea arcurilor cedeaza cu totul, in final. Prin urmare, chiar daca au fost multe oscilatii (big bang-uri urmate de big crunches), cosmosul tot isi va epuiza incet, in final, energia disponibila. Legea ireversibilitatii termodinamice cere ca intreaga scrie de universuri ipotetice sa fi avut un inceput singular, poate in urma cu multe oscilatii.

Astfel, disputa din jurul faptului daca universul a avut vreodata un inceput bine definit continua. Unii oameni de stiinta nu sunt siguri ca aceleasi legi ale termodinamicii, care functioneaza astazi in lumea noastra, ar putea fi aplicate in episoadele alternative ale unui univers oscilant. Stiinta nu i-a multumit pe toti, eliminand definitiv eventuala eternitate a acestui cosmos. Nu exista dovezi concrete care sa sprijine ideea ca a existat un numar infinit de big bang-uh, dar nici nu putem contrazice acest lucru.

In cele ce urmeaza, s-ar pune o intrebare: stiinta pura ori poate numai niste ''opinii" foarte nestiintitice i-au determinat pe unii cosmologi sceptici sa adere cu atata tenacitate la idei, cum ar fi un univers oscilant, sau la teorii cosmologice la fel de imaginare, atata timp cat nu exista dovezi empirice care sa le confirme sau sa le infirme? Poate ca un motiv pentru a cocheta cu ideea extravaganta a universurilor multiple ar fi de a salva ideea ca viata a aparut, probabil, printr-un eveniment pur si simplu intamplator, adica unul care nu necesita o interventie divina speciala. In absenta unui Creator, o serie prelungita la infinit sau proliferarea de "lumi" ar putea reprezenta o sansa mult mai mare ca viata sa fi aparut, intr-un univers singular, numai datorita intamplarii. In sfarsit, ar fi foarte putin probabil ca viata sa fi aparut, printr-o simpla intamplare.

Daca ar fi existat insa un numar infinit de big bang-uri si big squeezes (striviri mari), atunci ar fi fost mult mai multe ocazii prin care sa fi aparut viata o data sau chiar de mai multe ori. Stiinta a demonstrat ca trebuie sa aiba loc nenumarate coincidente fizice pentru ca viata sa devina posibila. Si totusi, daca a existat un numar infinit de incercari de nastere a universurilor, mai devreme sau mai tarziu, in unul dintre ele trebuia sa fi aparut acele conditii speciale tare dau nastere vietii. Intr-un astfel de caz, propria noastra existenta, aparent improbabila, nu ar mai fi chiar atat de neasteptata. Ba chiar, ar fi un rezultai final aproape inevitabil al unei loterii cosmice gigante, care implica o serie infinita de lumi lipsite in cea mai mare parte, de viata si gandire.

continuare ...