[Ioan_Cezar]

Când intram şi eu în certuri din astea, cu amicii mei dragi, mă simţeam tare nedreptăţit. Şi mă minunam de prostia şi răutatea celorlalţi. Şi încă mai tare mă sforţam să îmi vărs indignarea.
Apoi am constatat că aveam de fapt perioade sufleteşti mai proaste, pe fondul unor necazuri şi nemulţumiri mai întâi (sănătate, probleme în familie, job etc.), alteori pe fundalul unor epuizări datorate unei proaste "lucrări de pocăinţă". Îmi închipuiam, cred, că ajunsesem la oarece măsură duhovnicească şi îmi pierdeam uşor răbdarea cu ceilalţi...
Şi astfel alimentam duhul de gâlceavă sterilă şi apoi îmi părea rău şi sufeream pentru că sporisem tensiunea şi răutatea proastă, în loc să fac puţină tăcere, puţină retragere şi scrutare de sine, cu duh umilit.

Oiţă, ca să vezi cât suntem uneori de nedrepţi în judecarea aproapelui (că tu spui celorlalţi că n-au habar de milă şi dragoste, că nu ajută pe aproapele, că îşi caută doar binele lor personal prin ţări departe etc.), uite cum şade treaba cu aceia pe care i-ai procopsit cu aşa imagine falsă:
- cu vreme în urmă, începînd cu Alin, apoi Yasmina şi Mirela, aceşti oameni mi-au dat bani, nu puţini, din veniturile lor întrucât eu nu mai aveam nici o resursă, familia mea era în mari lipsuri şi aveam cheltuieli urgente, f.f. presante (în primul rând pentru medicamente şi hrană); ei şi alţi câţiva forumişti ne-au ajutat, din munca şi banii lor, să trecem peste un hop tare, tare greu;
- Yasmina şi Mirela au făcut posibil ca Tudor să participe la mai multe ediţii ale Campionatelor Naţionale de Şah şi la alte turnee importante pentru dezvoltarea micului şahist, lucru folositor nu doar în plan sportiv dar mai ales pentru sănătate. Tudor este bolnav cronic de astm şi de alte tulburări respiratorii asociate, aşa s-a născut de fapt, cu o sensibilitate respiratorie, iar faptul că merge la mare şi la munte aproximativ 1 lună pe an (prin intermediul concursurilor de şah de la Călimăneşti şi Cap Aurora ori Eforie/Mangalia) e o necesitate medicală minimă, nu un huzur. Ei bine, tocmai aceştia pe care îi acuzi că sunt egoişti şi nu au iubirea de aproapele au contribuit decisiv la sănătatea micului meu copil, nu doar la succesele lui sportive.
Ar mai fi şi altele de spus dar mă opresc pentru ca Alin, Yasmina şi Mirela să nu sufere prea mult din pricina mărturisirilor mele. Am scris acestea doar ca tu să iei un pic de pauză, să răreşti un pic ritmul cugetării, să reflectezi la necazul tău (care o fi nu ştiu) şi să fii un pic mai blajină, cum se cuvine oiţei iar nu caprei ori lupului.
Poate că acum eşti oaie necăjită, dar să ştii că aşa te vei necăji şi mai tare şi îi vei necăji şi pe alţii.
Te rog, spre binele nostru, al tuturor celor din comunitate, să fii mai cu iertare şi să laşi de la tine un pic, cât să treacă valul ăsta de duhuri rele care s-a abătut peste capul nostru.
Doamne ajută!