[julian]

În prealabil postat de sofiaiuga

DA..DA...DA.. ,caci asta inseamna SFINTA TRADITIE ,ceea ce a spus IISUS HRISTOS ..fapte si atitudini care daca s-ar fi scris ar fi umplut multe pagini ,asa ca ele s-au transmis prin viu grai ,iar mai apoi unele s-au scris ca sa nu se piarda.In BIBLIE este scris strictul necesar,iar dezvoltarea modului de aplicare a celor scrise in Biblie este TRADITIA.:)

deci unde este limita intre ceea ce este de la Iisus si ceea ce este de la pagani. traditia asta seamana mult cu paganismul de atunci si nimeni nu vrea sa recunoasca. Biserica ortodoxa s-a desprins de catolici (din punct de vedere istoric) iar apoi catolicii au mai schimbat lucrurile pe ici pe colo adaugand prin traditie, dar biserica ortodoxa cica a ramas la fel.
Daca traditia a fost data de Iisus de ce abea prin sec 4 apar icoanele, cinstirea Maicii Domnului etc
„În primele trei secole nu se cunosc sărbători ale Sfintei Fecioare.” I. Mihălcescu, Istoria bisericească universală, vol. I, Bucureşti, 1975, pag. 166
„În jumătatea a doua a secolului IV se iviră şi sectele ce se întreceau în onorarea îngerilor, Mariei şi sfinţilor; de la 373 a început secta Coliridiensis în Arabia, care era compusă mai mult din femei şi dădeau ca adoraţiune fecioarei Maria închinare dumnezeiască şi aduceau ca jertfă o plăcintă (colivis) precum păgânii aduceau odinioară astfel de jertfă zeiţei Ceres.” Dr. C.Chiricescu, Istoria dogmelor, Curs litografiat, 1904, pag. 163.
„[COLOR=#330033]Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost serbată din secolul V în Siria,[/COLOR] iar de la sfârşitul secolului al VI-lea a devenit generală şi obligatorie prin dispoziţiile împăratului Mauriciu (c. 600).” I.Mihălcescu, Istoria bisericească universală, vol. I, 1975, p.320.
„În ultima persecuţie (sub Diocleţian), fură dărâmate multe biserici... Dar între obiectele din lăuntru lor nu figurează nicidecum icoane ori pictură bisericească”. Badea Cireşeanu, Tezaur liturgic, vol. II, 1911, pag. 94.
[COLOR=#000099][COLOR=black]„[/COLOR][COLOR=black]Creştinismul bizantin de după anul 300 prezintă adesea alunecări în diverse forme de idolatrie sau de superstiţii excentrice ce nu sunt decât reînvieri ale păgânismului în stilul vieţii religioase creştine[/COLOR][/COLOR][COLOR=black].”[/COLOR] Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, ed. 1997, vol. II, pag. 191. Comentariul lui O. Drimba pune în discuţie şi alte obiceiuri ciudate: la botezarea unora erau chemate icoanele să fie naşi, alte dăţi erau oameni. Călugării răzuiau din partea lemnoasă a icoanelor câteva firimituri, ca să le bage în cuminecătură, socotind că este ceva mistic, o putere nemaipomenită, dacă o bucăţică din ele ajunge să fie asimilată de om.