[TINERI PENTRU ROMANIA]

SUNTEM CE-AM FOST, VOM FI CE SUNTEM!

O voce puternică răzbate prin negura vremilor până la noi.
E vocea Ţării.
Ea răsună blândă ca o doină, sonoră ca un dangăt de clopot, melodioasă ca un tril de privighetoare.

Tot sufletul neamului nostru se regăseşte în această voce: simplitatea austeră a credinţei noastre creştin ortodoxe, frumuseţea limbii pe care o vorbim, forţa pământului nostru în care ne-am cufundat adânc rădăcinile.

Ea ne reaminteşte că deşi ne-am născut ca popor acum două mii de ani strămoşii noştri daco-romani s-ar putea întoarce fără probleme printre noi pentru că trecerea timpului nu ne-a schimbat.

Ne-am păstrat credinţa, obiceiuruile şi limba pe care o vorbim.
În piepturi ne bate inima vitează, veselă şi omenoasă a înaintaşilor.
Aici, pe pământul nostru, credinţa noastră, limba noastră, virtuţile şi chiar slăbiciunile noastre sunt sacre şi intangibile.

Au trecut peste noi sumedenie de seminţii trufaşe şi cum au venit aşa s-au dus.
Noi am rămas căci am înţeles limpede care ne e datoria: să durăm, să dăinuim.
Suntem un neam care nu va învăţa niciodată să moară.

Trebuie să rămânem în Ţară şi să trăim ca înantaşii noştri pentru a ne supune poruncii nerostite născute în inimile lor, care s-a transmis în inimile noastre şi pe care trebuie s-o transimitem la rândul nostru copiilor noştri: să fim ce-am fost, nimic din ce înseamnă suflet românesc nu trebuie să se schimbe.

Pârvu Ana Maria