Citat:
În prealabil postat de gheorghie
Deci opusul mandriei este smerenia.dar al desfrinarii care este?
|
As putea sa spun "Taierea voii", dar nu-i de-ajuns. De fapt nu prea conteaza despre care patima vorbim; cea mai rea este acea patima pe care n-o putem stapani. Fara o spovedanie curata, (daca se poate la un duhovnic plin de har) si fara rugaciune sincera, patima din noi nu ne va parasi usor. Dar si atunci cand descoperim ca ceea ce odinioara ne zapacea mintile, astazi ne lasa indiferenti, inca si atunci trebuie sa fim constienti ca vrajmasul sigur ne pregateste ceva (de cele mai multe ori mandria si slava desarta) si cu atat mai mult trebuie sa veghem, sa ne rugam si sa ne smerim pentru cel ce-am fost odata si pentru care Dumnezeu ne-a invrednicit sa le trecem fara nici un fior.
Dar... nu toata "taierea voii" vine de la Dumnezeu. Se prea poate sa apelam la serviciile unei vrajitoare, si sa "rezolvam" o patima, dar sa ne incarcam cu o osanda infinit mai grea. La fel cu cei din diferitele secte. Multi sunt extrem de meticulosi, de osarduitori si de hotarati sa-I urmeze Mantuitorului Iisus. Pentru asta renunta la bijuterii, alcool, tigari, nu mai vorbim de desfrau sau cate alte pacate, DAR... in acelasi timp, inconstient, renunta la Trupul si Sangele Mantuitorului, implicit la "dezlegarea de pacate" prin safanta spovedanie, si astfel nu vor avea parte de Imparatia Cerurilor, desi la modul cel mai practic, ei se ostenesc mult mai mult decat majoritatea crestinilor obisnuiti. Pe de o parte, mandria, iar pe de alta parte naivitatea de a se lasa usor inselati de aparente, i-au sters deja din "Cartea Vietii"... De aceea e bine sa veghem si oricat ne-am considera de infailibili, sa ne consultam cu cineva careia i-am dat toata viata "credit" in materie de har si credinta.