https://www.marturisireaortodoxa.ro/...todoxa-romana/
O nedumerire și mai multe răspunsuri posibile
Din cele relatate până aici se poate concluziona că, în vara anului 2008, poporul român ortodox se afla într-o puternică frământare și clocotire, cuprins de “neliniștea cea bună”, dornic să păstreze neștirbit tezaurul dreptei credințe și să fie pedepsiți cei ce, prin atitudinea lor, neglijează și compromit această sfântă și neprețuită comoară. Văzând atâta “nor de mărturii” este firesc să ne întrebăm astăzi, în contextul evenimentelor ecumeniste post-Creta, tot mai accentuate, în care sunt implicați ierarhi de cel mai înalt rang din Biserica Ortodoxă Română, unde sunt acele voci care s-au sensibilizat atunci, în anul 2008, când doar doi ierarhi au încălcat în modul cel mai evident canoanele Bisericii, și nu se sensibilizează deloc acum când nu doar doi, ci tot Sfântul Sinod a apostaziat de la dreapta credință fie prin semnătură proprie în Creta, fie prin compromis tacit aici în țară, girând astfel pentru toate abaterile doctrinare și canonice ale confraților lor?