Un fost elev a terminat în vara trecută Facultatea de Teologie. Pe tot parcursul anilor de facultate a fost prieten cu o fată de care este și acum îndrăgostit până peste urechi... Nimic nepotrivit în iubirea lor. Patru ani de despărțiri și împăcări succesive... Era trist, abătut de fiecare dată când se despărțeau și mă suna întotdeauna să-și răcorească amarul. După ce se împăcau mergeau împreună la părintele duhovnic (au același duhovnic) care îi îndemna la răbdare și rugăciune pentru a se împlini voia Domnului.
Când despărțirea a fost definitivă, fără cale de reconciliere, plângea ca un copil neajutorat... Discutând cu el, la un moment dat îi spun că poate e mai bine să se adune în recitirea Bibliei decât să se risipească în suferință. ”Poate vreți să spuneți în citirea ei.” ... Astfel am descoperit, cu stupoare
, că nu citise deloc Biblia...
I-am găsit atunci explicație la frământarea lui... Dacă se căsătorea cu fata aceea, avea să ajungă preot. Domnul nu a îngăduit relația lor pentru a feri altarul slujirii de un fiu al Lui care încă nu L-a descoperit...