Citat:
Īn prealabil postat de George.m
Crestini fiind, trebuie sa voim sa ne nevoim.
Cel ce iubeste nu isi face voia proprie, ci pe a celui iubit. Simte ca nu-si mai apartine siesi, ci celuilalt. Ii devine rob celui pe care il iubeste. Si, traind aceasta robie, e cu adevarat liber.
Daca nu cautam nevointa, adica calcarea voii proprii, a vointei noastre egoiste, a dorintei noastre de afirmare egoista, nu-L vom afla pe Dumnezeu, nu vom ajunge sa-L iubim.
Suntem chemati sa punem la picioarele lui Hristos voia noastra.
Si asta nu-i deloc usor. E nevoie de sange. Trebuie sa curga sangele egoismului nostru.
|
Si exersam aceasta, zilnic, cu omul de langa noi. Acasa, la serviciu, la scoala, pe strada... Oriunde, mereu. Iubim un om, macar, si cu acela exersam. Apoi exersam mai departe, lucram, ne straduim, extindem... pana cand, prin harul Domnului invatam sa iubim tot mai multi oameni si, ajuta Doamne!, nadajduim sa iubim, cu vremea, cu nevointele, cu sprijinul fratilor din Biserica si cu Mila Domnului: toata faptura... Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!