"Copilul cu prea multe moase ramane cu buricul netaiat!" spune un proverb romanesc. Asa si aici!

Nu este nici o interdictie speciala si generala in citirea vreunei parti din Sfanta Scriptura. Se cere, dragoste, credinta, blandete, infranare, rabdare. Se mai cere si acceptarea calauzirii in intelegerea cuvantului prin duhovnic. Cam atat; in rest, spor la citit si folos duhovnicesc dupa citit.

Nu trebuie confundata Sfanta Scriptura (Cartea), sau macar Psaltirea (la fel, cartea) cu un panaceu cu efect strict material, ceva cam asa: "iau doua Psaltiri inainte de masa si inca una seara la culcare timp de 10 zile si astept sa moara dracii". In Cartea aceasta minunata se poate afla Cuvantul cel mantuitor al lui Dumnezeu! Intelesul si sensul acestui Cuvant este infinit mai profund si mai vast decat incercam noi sa-L limitam cand zicem: "asta nu se citeste decat in genunchi sau in picioare, ori doar marti sau vineri, ori doar partea fara blesteme si doar cea cu binecuvantari"!

Cuvantul lui Dumnezeu este, totusi, cel mai puternic medicament sufletesc si trupesc! Insa doar pentru cei care-l pun in inima lor si-L implinesc pe el in fapta, nu pentru cei ce doar pun cartea ce-L contine sub cap cand se culca!

Doctori de suflete cu patalama sau fara, de ocazie sau definitivi, aveti grija ca in duhovnicie nu merge cu "Placebo" ci trebuie sa ai "medicamentul cel bun". Grija mare la tratamente, ca nu oricine are acasa dulapul plin cu medicamente si un halat alb (poate-i de baie) in cui este si doctor sau farmacist!