[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Catisma

Cu dracul nu se stă de vorbă! - spune părintele Arsenie Papacioc. Vedeti-vă de viata dvs. de crestin, ca orice alt om si suportati totul cu smerenie si nădejde în suflet si în mila lui Dumnezeu.

In schimb cu Hristos se sta de vorba. Ai auzit de - "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiesta-ma pe mine pacatosul / pacatoasa" ?

Ei, asta este rugacinea cu care se mantuiesc calugarii cum spunea Parintele Arsenie Boca.
Deci ce ar mai fi de adaugat. De biruit nu biruie nimeni. Singura biruinta este a Mielului care S-a jertfit pe cruce.

Parintele Arsenie Boca spune asa: ". Răul, nebunia şi haosul nu sunt literatură: sunt realităţi care uneori izbesc frontal şi caută să înghită relativul tău echilibru. Vezi clar, uneori cu luciditate unică în viaţă, că „dintr-asta” numai Dumnezeu te poate scăpa.
Biruinţa Mântuitorului e unică. Fără El nimeni nu mai poate câştiga o a doua biruinţa asupra răului. Dar cu Hristos da; însă nu e nici atunci altă biruinţă, ci tot aceeaşi, prelungindu-se în vreme şi înmulţindu-se cu luptătorii"

Deci lupta trebuie data dupa lege. Cand te supara tangalachi sau cand devine prea indraznet arde-l cu "Doamne Iisuse Hristoase..."

Rugăciunea minţii este sabia Duhului, care taie gândurile rele cu Numele lui Iisus. Propriu-zis, Iisus ne izbăveşte neîncetat de lupta potrivnică: Cu Numele lui Hristos Iisus batem pe vrăjmaşi. Căci armă mai puternică asupra diavolului ca Numele lui Dumnezeu în cer sau pe pământ nu este (Sfântul Ioan Scărarul).

Părintele Arsenie Boca mai spune:
Prima întâlnire între minte şi diavol e la linia momelii, pe care o flutură el în văzul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare, ca să o facă iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului, sau asupreala. Dacă la asupreală a izbutit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintare la unire.
Mintea însă se trezeşte c-a fost furată de gând străin şi că se află în altceva decât în ceea ce i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Se va învoi mintea să meargă după momeală mai departe, sau se va întoarce de la dânsa? Aici e lupta şi clipele sunt scumpe; şi de cele mai multe ori viaţa întreagă a unuia sau a mulţime de inşi atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe. Dacă întârziem să ne luptăm, se poate întâmpla ca fără veste să fim învăluiţi la minte din partea poftei sau a iuţimii, asupra cărora încă aruncă vrăjmaşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al lui Hristos, lupta trebuie dată grabnic şi după lege.
Încă din Vechiul Testament se cunoaşte războiul cel de gând, despre care David scrie acestea: „Fiica Babilonului (înţelegeţi: "satană, satană"), dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapta ce ne ai făcut tu nouă; ferice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi” (Psalmul 136, 8).
Gândurile celui rău, nălucirile lui (ideiile fixe ale lui), momelile sale, aceştia sunt pruncii vaviloneşti sau „puii de drac”, după cum îi numeşte Sfântul Maxim Mărturisitorul. Iar piatra este Hristos sau credinţa în El, temelia cetăţii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci n-au băgat-o în seamă (Matei 22, 42). (...) De piatra aceasta trebuie să lovim pruncii vaviloneşti. (...) De aceea Sfântul Ioan Scărarul zice: „Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer şi pe pământ nu este!”. Cerul este mintea şi pământul inima, în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, întorcându-se ca o armă mereu întinsă asupra vrăjmaşului.
Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători; toată grija să le fie să nu se nevoiască cu gândurile. A nu avea gânduri e tot aşa de cu neputinţă ca şi a crede că poţi opri vântul, dar, cu orânduire dumnezeiască, vin şi vremuri fără furtună.
Ferice de cel ce luptă duhovniceşte cu gândurile, lovindu-le de Piatra unghiulară a fiinţei omeneşti Iisus.

Si acum alta lature. Parintele Paisie Aghioritul spunea ca oamenii asupra caruia tangalachii are putere sunt acei oameni care au pacate grele nemarurisite (nespovedite) sub patrahir.
Cand intalnea astfel de oameni el le spunea: "Ai dat drepturi diavolului"
Adica diavolul avea putere asupra respectivului tocmai pentru faptul ca nu isi marturisise pacatele. Si deci toti cei care suntem asa trebuie sa mergem sa ne marturisim pacatele.

Si nu in ultimul rand luati-o ca ocrotitoarea pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu si ea va va pazi. Oare ce drac are indrazneala in fata Imparatesei Cerurilor ? Nu exista.

Dracii se tem foarte mult de PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu. Oricine se afla sub ocrotirea Maicii Domnului, dracii nu au ce sa-i faca. ei o urasc foarte mult pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu ca din Ea S-a Intrupat Dumnezeu Cuvantul prin care a venit izbavirea pentru toti cei ce sedeau in umbra mortii.

Gandurile rele care vin in minte nu se intorc pe toate fetele. Este exact ceea ce spunea Parintele Arsenie Papacioc in citatul pe care l-ai dat.

Parintele Paisie Aghioritul spunea despre ganduri: "Sa lasam elicopterele sa zboare dar sa nu le lasam sa aterizeze"

Diavolul nu e original in nimic, afara de pacat. El, odata instalat, prinde rand, pe rand, toate nivelele noastre de existenta, pana la nivelul constiintei, din care scote o caricatura si o deviere pana la stadii clinice. Caci asa e el: mester in a devia, a deruta, a inbolnavi, a intuneca, ceea ce exista creat de Dumnezeu.

Toata stradania vrajmasului aceasta este; sa traga mintea noastra dinspre Dumnezeu spre sine.

Prin Duhul Sfant suntem antrenati intr-o noua ontologie si cunoastere a conditiei umane (Luca 1, 77): "stiinta mantuirii", innoirea mintii (Romani 12,2), stiinta indumnezeirii omului.

"Fara Mine nu puteti face nimic!" (Ioan 15,5). Dar, "ceea ce la om e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu." El, Cel care ne-a imbracat la Botez - "innoirea mintii" (Romani 12,2), si darurile Botezului incep sa se dezvolte pe masura izbavirii noastre de patimi, cea dupa nevointa si dupa credinta.

Daca s-au restrans darurile Duhului Sfant, daca insisi credinciosii gasesc ca puterile nu mai au rost in spijinul credintei, e semn ca ne-am departat de Dumnezeu si nu mai avem "stiinta mantuirii"(Romani 10,1 si Luca 1,77), ci un "duh de toropeala" (Romani 11,8)

Ca tot Parintele Arsenie Boca spunea ca :
"Cea mai deformata fiinta in capul omului este Dumnezeu"

A se vedea si intelesul termenului de " μετάνοια-metanoia " din limba greaca.

Vedeti si video -
Parintele Arsenie Papcioc: Cu dracul nu se sta de vorba!
http://www.youtube.com/watch?v=NVQf2Fn2CL0

Numai bine!