În prealabil postat de ahilpterodactil

Just. Dar acest simţ civic care se exprimă acum să fie oare cel binecuvântat?
Din câte am văzut eu în seara asta în centru, aş numi: psihologia gloatei postmoderne dintr-o subţară lăsată de izbelişte în suburbiile istoriei lumii. Sau ceva asemănător....
Nu (mai) cred în simţul civic românesc. Suntem gloată, nu naţiune - după opinia mea, să mă ierţi.

O Naţiune are câteva coordonate comune care îi sunt sfinte. Şi cărora oamenii îşi dedică ceva important din viaţa lor. Uneori viaţa întreagă. Dau un exemplu la repezeală: nemţii. Sunt multe altele, cum prea bine cunoşti.
Iar la noi, eu unul constat un tip foarte curios de schizofrenie socială (ca să zic aşa, cum îmi vine acum): uimitor de multe clivaje reciproce, conflictualităţi profunde în toate direcţiile omenescului la toate nivelurile.
Unde mai este azi acel ceva (şi cineva) Unificator care ar putea să polarizeze pilitura de fier a unei Naţiuni? Eu unul nu mai ştiu....NIci măcar muzica nu ne mai uneşte. Ci, iată, ne dezbină "în harfe răsfirate"... Ce-n zbor invers se pierd, ca să-l parafrazez pe-un alt Ion...:)