Citat:
|
În prealabil postat de silverstar
Iubirea este irationala. Cel care e prins in vartejul ei nu vede, nu aude, nu pricepe.
|
Draga silvestar,
Eu am un alt punct de vedere legat de iubire. Nu doresc sa intru in contradictie, de dragul contradictiei, ci numai sa expun parerea mea. Eu cred ca ceea ce tu numesti iubire este, de fapt, patima. A nu vedea, a nu auzi, a nu pricepe sunt semne vizibile ale patimii, ale ruperii legaturii cu Dumnezeu. Cand iubesti cu adevarat doresti ca si tu si celalalt sa auziti, sa vedeti, sa pricepeti ce dar va da Dumnezeu prin acel sentiment minunat, doresti sa stii ce va este mai de folos pentru mantuire.
Spui "
Cand iubesti cu adevarat o/il iei de mana si fugi in lume." Eu as zice ca te duci inainte lui Dumnezeu sa vezi care e voia Lui cu voi, si daca celalalt este acela ce trebuie sa fie langa tine pentru vesnicie. Spovedania, rugaciunea, postul sunt de folos pentru o astfel de decizie. Sa nu uitam de rabdare si de punerea situatiei la picioarele Mantuitorului.
Legat de ce spui "
Daca in acest proces atat de complex intervin intrebari de genul, il citez pe Laurentiu, "esti credincios/credincioasa" atunci nu-i iubire, e comert la taraba", eu cred ca nu-i deloc asa.
Dumnezeu reprezinta prioritatea vietii noastre, si cum
sensul vietii noastre este mantuirea, evident ca e foarte important sa avem langa noi o persoana credincioasa. As zice nu numai credincioasa, ci traitoare, fiindca numai astfel Dumnezeu va putea sa fie prezent mereu in viata, in casa, in inima voastra cand sunteti UNA. Iar a fi UNA implica nu numai binecuvantarea lui Dumnezeu din Taina Cununiei, dar si atitudinea de a fi UNA, adica de a face impreuna totul, de a avea acelasi mod de viata, de a avea mereu acelasi scop: mantuirea in 2=1.
Cu drag,
Elena