Nu te supăra!
Mie mi-a plăcut povestea asta, a mai fost postată pe aici... Avem tendinţa să vedem în jur ceea ce avem de fapt în interiorul nostru.
Acum, ce să zic, colegii mei nu sunt deloc "bisericoşi" şi au un fel personal de a crede... dar sunt simpatici şi mă simt bine printre ei, deşi avem mai puţine discuţii comune.
În rest, familia şi anumiţi prieteni ar intra la categoria "credincioşi" pentru că merg la biserică, se spovedesc, se împărtăşesc şi încearcă să respecte învăţăturile ortodoxe. Totuşi există diferenţe între noi, cumva fiecare avem alte percepţii sau măsuri... Bine că ne judecă Dumnezeu pe toţi, ca să scăpăm noi de grija asta :-)