[Claudiu_FT]

Multa lume e depresiva. O simt chiar pe propria piele. Vad in jurul meu tristete, camuflata in diverse forme; unii sunt tristi cu zambetul pe buze, altii sunt tristi in plina reusita sociala. Lipsa credintei , viata ta si a celor din jur, sistemul de valori tot mai straine de legile lui Dumnezeu, te seaca de viata. Iti ramane doar frica de Dumnezeu si de Judecata Lui, glasul constiintei si a Adevarului. Mi se pare ca toata viata e o lupta continua cu depresia.

Lipsa credintei aduce dupa sine vanitatea si mandria, iar dupa astea vine sinuciderea morala. Ce poti tu sa spui unui om in plin colaps cand si tu la randul tau simti cadere? Poti doar sa te uiti la el si in gandul tau sa apelezi la mila lui Dumnezeu pentru amandoi.

A zis candva un preot ca Dumnezeu are nevoie de oameni barbatosi, puternici, nu de plangaciosi. Cu asta ma cert deseori cand ma simt trist: "Nu te mai plange atat!".

Nu stiu cum un profesor ar putea sa ajute un copil depresiv, daca acel copil si-a omorat vointa de a se ridica pe picioare. Sper ca Dumnezeu sa aiba grijia de inimile noastre firave si sa ramana cu noi, oricat de mult l-am alunga prin faptele si necredinta noastra.

Doamne ajuta!