[cristiboss56]

Batranii obisnuiau sa spuna ca “familia care se roaga impreuna, ramane impreuna”. Rugaciunea savarsita in familie se bazeaza pe iubirea dintre parinti si copii, precum si pe iubirea acestora pentru Dumnezeu. Rugaciunea parintilor pentru copiii lor incepe inca de la zamislirea lor, in pantecele mamei, continuand mai apoi toata viata. De asemenea, odata nascuti si crescuti, copiii sunt datori sa se roage pentru parintii lor toata viata. Copiii sunt darul lui Dumnezeu pentru parinti, iar parintii sunt darul lui Dumnezeu pentru copii.

Parintii vor constitui intotdeuna un model pentru copii, drept pentru care, de cele mai multe ori, copiii vor urma faptelor parintilor lor intr-un mod firesc. Intr-o familie crestina, atat parintii, cat si copiii, se bucura cu adevarat, numai ducand o viata duhovniceasca, fiecare slujind din toata inima celorlalti. Doar asa se poate birui mandria, egoismul si celelalte patimi dezbinatoare. Pentru aceasta insa, este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, fara de care nu putem face nimic.

Sederea impreuna a mai multor persoane, in acelasi loc, pe termen lung, poate naste adesea neintelegeri, nici o patima nemaiputand ramane tainuita. Pentru aceasta, rugaciunea fiecarei persoane din familie, precum si rugaciunea in comun a intregii familii, sunt singurele cai prin care casa poate ramane un loc odihnitor si intaritor sufleteste pentru fiecare membru al familiei.

Teodor Danalache – “Rugaciunea in familia crestina”