Cât de imbecil poți să fii ca să propui expresia "sfântul preferat"... Pesemne cu încântare, cu așa ispravă, cu mulțumire de sine, deh...
Uite că se poate!
De ce, oare?
Pentru că, pur și simplu...... se poate!
Dumnezeu îi iubește și îi îngăduie și pe imbecili, asta-i clar. Altminteri nu ar fi apărut un thread care să se numească, uimitor, "sfântul preferat".
P.S. Dacă erați cât de cât oameni cu bun simț, nu neapărat credincioși în Hristos, m-aș fi nevoit să vă reamintesc ceea ce știți și voi: că nu poți prefera un sfânt al Luminii, iar pe altul să nu-l preferi... Ce, Lumina lui Hristos e inegală?
Punem noi ierarhie în Ceruri?
S-ar cuveni să ne silim, neîncetat, cât suntem în trup, să ne facem prieteni cu Toată Dumnezeirea. Neîmpărțită, neamestecată, nedivizibilă. Toată și nimic altceva. (De suntem creștini.) Sau poate pe unii îi iubim, alții ne sunt indiferenți (vai!) iar alții, mai dihai, ne-or fi fiind potrivnici! Vai, vai, vai, câtă nebunie sub țeastă!!!
Dar voi, cu nu știu ce busolă aiurită, faceți la stânga ori la dreapta între sfinți, despicați Dumnezeirea în oi și capre.
O fi bineplăcut Domnului să Îi preferați sfinții, selectiv?... Cugetați, vă rog!
Last edited by cezar_ioan; 04.07.2013 at 23:13:23.
|