Nu exista oameni singuri,ci oameni care se simt singuri . Pustnicii din pustie ,care aparent sunt cei mai singuri,sufera de o mie de ori mai putin de singuratate ,decat omul aflat in mijlocul marilor orase,si care simte ca nu acolo ii e locul.
Cel mai singur ma simt seara cand vin cu masina ,si stam toti la semafor,in coada interminabila de masini.Fiecare ii baga teava de esapament in nasul celui din spate.Si fiecare priveste doar inainte,nu in stanga sau in dreapta,evitand a intalni privirile cuiva.Fiecare e inchis in cusca lui de metal,cu radioul deschis LA MAXIM,si nu e in stare sa rupa barierele,sa zambeasca celorlalti ,sa strige 'gata,de ajuns!'
Este imaginea perfecta a iadului ,o adunare de oameni,dar fara sa aiba nimic in comun unul cu celalalt,si fara sa vrea sa aiba
Alti oameni singuri sunt pensionarii,ajunsi la varsta batranetii si parasitit de toti.Ei ,care au fost puternici,si au fdacut ce au vrut,acum nu se gaseste cineva nici macar sa le zica'du te mai incolo' . Sunt gata ingropati de societate .Si bineinteles ca primesc rasplata vietii care au dus-o,adica ,daca nu s-au inconjurat cu iubire,acum nu au ce sa culeaga.Dar aceasta e o singuratate binecuvantata,caci duce la adevarata pocainta,si aflarea desertaciunii vietii.
Si mai sunt multi oameni singuri:cei care nu se pot casatori , cei parasiti de parinti , si mai ales cei necredinciosi,care nu mai gasesc un sens vietii
Cei care il au pe Hristos,niciodata nu vor fi singuri!
|