[heaven]

În prealabil postat de CristianR

Omul credincios nu este nici numai duhovnicesc, dar nici numai trupesc și sufletesc. Însă Duhul transfigurează trupul și sufletul, dându-i o curăție și o integralitate a trăirii, fără patimă. Dragostea dintre soți, implicând sexualitatea, poate și trebuie transfigurată sau privită curat, fără a contraveni duhului. Dacă inima îți este curată, așa îți este și iubirea, și vederea. Nu iubești în celălalt doar trupul, ci și sufletul, și pe Dumnezeu care l-a alcătuit așa, și mai vezi și rostul pentru care l-a alcătuit și care este rodul ce urmează dragostei.

Vreau să spun că, păstrând integralitatea și nedespărțind trupul de suflet, de duh, de rosturile sale dumnezeiești, de Dumnezeu, în ultimă instanță, rămâi în legătură cu El, în har. Păcatul este tocmai fragmentarea, a dori să ai, să folosești, să trăiești doar printr-o parte a ființei tale, în cazul sexualității ea putând fi redusă la nivelul epidermei.

Da,foarte frumos spus ... la inceput intelesesem din postarile anterioare ca sexualitatea se cere a fi exclusa ca si cum ar fi vreo boala sau pacat de moarte.Pentru ca pana la urma si negarea sau excluderea acestei parti din noi semnifica tot o fragmentare,o faramitare a fiintei umane.Atata vreme cat trupul,duhul si sufletul se afla intr-o armonie si Duhul Lui Dumnezeu lucreaza intre doi oameni,intr-adevar se poate vorbi despre acea transfigurare a celor doi,care impreuna devin unul.Multumesc pentru raspuns!