[poster_26102007]

-Continuare-
A 2-a zi, acel baiat participa impreuna cu toti pelerinii la slujba de liturghie, afara la foisor, insa el nu era linistit de faptul ca cea care il umblase cu lucrurile era banuita de vrajitorie de catre toti cunoscutii lui si se temea la randul lui ca aceea sa nu-i fi facut ceva rau-vraji- pe lucrurile sale. Copilul ei parea foarte de treaba si foarte energic si sanatos. Ce pot sa zic, ca acea femeie era ori divortata ori despartita de sotul ei si pare ca viata ei nu era pe un fagas prea fericit. Poate grija vietii sale si pentru copil, dar poate si pentru altceva ce nu ii era nici ei definit, venise acolo la Posaga sa gaseasca un sens in viata ei saraca de fericire, de iubire si de sens.
E foarte posibil ca raul sa puna stapanire pe sufletele oamenilor atunci cand ei sunt cei mai vulnerabili, atunci “prietenii” de fatada se dau de prieteni si te trag in jos spre intuneric cu vorbe mestesugite si cu indemnul de a fi rebel asupra vietii si asupra unui Dumnezeu care e de fapt “inexistent” sau insensibil la problemele tale, din punctul lor de vedere, da asa te cucereste cel rau, prin intermediul slugilor sale constiente si/ sau inconstiente si primul pas este de a te face sa devii REBEL (neascultator), sa faci orice iti trece prin cap ca ai acest drept si asa se asigura ca nu vei mai asculta de nimeni care te invata binele si in special legea Domnului care da viata.

Poate tocmai de aceea, ca l-a “vazut” foarte ingandurat pe baiat, parintele Ioan l-a chemat la el, in timp ce slujea cu mai multi preoti la slujba de Liturghie, si i-a poruncit sa faca 300 de metanii (inchinaciuni pana la pamant) si sa zica in gand rugaciunea lui Iisus. Baiatul, ascultator fiind, s-a dus putin la o parte unde a gasit loc si a inceput sa faca acele metanii, numarandu-le si a facut destule. Eu vazandu-l ma gandeam ca uite cum si-a insemnat cu praf camasa de pe el si pe frunte acolo unde facea cruce. Dupa o vreme, parintele Ioan a trimis vorba la el sa opreasca sa mai faca metanii, poate ca acel baiat facuse acele metanii, 300, care nu sunt putine ca numar, dar un lucru e cert, acel baiat s-a linistit si a iertat-o pe acea femeie ce i-a umblat prin lucruri. Mai mult, se pare ca desi la inceput el le facea pentru sine ca sa-l ierte Domnul, fara sa vrea a inceput sa se roage pentru sufletul acelei femei si multe metanii din cele 300 el le-a facut pentru sufletul ei, dupa cum avea sa-mi spuna chiar el.
Seara, dupa vecernie mi se pare, acolo in biserica, de fata cu noi cei prezenti acolo si putini la numar, parintele Ioan a facut invitatie celui sau celei care a aruncat biletelul sa iasa in fata si sa se marturiseasca si sa se jure ca se leapada de Satana si de uneltirile lui ca sa isi mantuiasca sufletul. Cel mai probabil ca parintele banuia cine era acea persoana!

Aici voi face o paranteza si trag un semnal de alarma celor care cred ca sunt simple povesti sau existenta celui rau e o poveste, ii rog deci sa se uite in ei insisi si vazand raul din ei sa realizeze ca prin acest rau ei confirma existenta celui rau si mai mult, prin negarea ce o simt in ei la adresa divinitatii si jertfei lui Hristos pe cruce, nervozitatea care ii apuca gandindu-se la Hristos e insasi manifestarea celui rau in ei si care rau nu suporta sa fie recunoscut de oameni ca exista, caci e dusmanul omului care striga despre el insusi, ca el nu exista, caci daca omul l-ar vedea si-ar apara cu putere sufletul, mintea, viata si mantuirea pentru viata continua si in Hristos Dumnezeu in vesnicie. Lupta cea mare pe pamant este pentru mintea si sufletul omului, pentru inrobirea lui in intunericul necunostiintei si a slavirii intunericului si cu nici un chip a lui Dumnezeu.

Continuam relatarea: In biserica, la o asemenea cerere din partea parintelui, oamenii care nu stiau de povestea asta au ramas si ei ca si restul ca inmarmuriti, s-a facut o liniste adanca si apasatoare, era un eveniment cu incarcatura sufleteasca foarte grea si dureroasa, pentru ca toata comunitatea de acolo era la unison in a face poruncile cele mari ale Domnului Iisus Hristos: “iubeste-L pe Dumnezeu…” si “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, toti se straduiau in aceste porunci si in a-si taia voia pacatoasa si a face ascultare de Dumnezeu. Si iata ca in cele din urma a iesit in fata, spre preot acea persoana care a aruncat biletelul, si cred ca apasit si cu o foarte mare cainta de ceea ce a a facut, si a marturisit ca ea era persoana care a aruncat acel biletel si asta pentru ca si-a dat seama in sfarsit de raul imens comis… era femeia din pod, care avea pe acel copil. In tacerea aceea apasatoare, in fata la o mana de oameni consternati de-a dreptul si derutati in ce ar trebui sa simta fata de acea femeie, preotul Ioan a razbit sa ne readuca aminte tuturor de dragostea lui Dumnezeu care ofera iertarea totala pacatosului care se caieste cu totul in inima sa. Cred ca la indemnul sau prietenesc ne-am trezit cu totii spre a ierta acea femeie ciudata. Si apoi am asistat la rugaciunile speciale pentru asemenea cazuri, rugaciuni pe care parintele le-a facut cu toata seriozitatea posibila pentru a mobiliza sufletul acelei femei spre indreptare, cainta si Dumnezeu. La indemnul facut de preot femeii sa spuna ca se leapada de Satana, si la pronuntarea acesteia a treia oara, o demonizata care era in biserica in spate a racnit teribil de mi s-a zbarlit parul pe mine. Si putin dupa aceea s-a incheiat acea slujba si ne-am dus fiecare la ale noastre. E demn de retinut ca revenirea la Dumnezeu a unui vrajitor se face cu un juramant cutremurator si cu o promisiune prin care, daca fostul recidiveaza si seapuca iarasi de vrajit, el jura ca accepta sa cada pe sine toate napastele care le trimite altora.

Trebuie spus ca un preot se confrunta adesea cu astfel de oameni intunecati, caci o caracteristica parca comuna a acestora, a vrajitorilor, e ca sunt schizofrenici, foarte sireti si inteligenti, lascivi si perspicace in a face rau. Adesea ei s-au indemnat spre rau din dezamagiri puternice sau mandrie extrema si orgolioasa, in chestiuni cheie ale vietii umane. Acesti vrajitori incep adesea dintr-o joaca de a controla destinul lor si destinele umane si sfarsesc prin a intra intr-un cerc vicios greu de iesit. Castigul de bani prin fraiereala, distrugerea vietii altora, etc., ajung sa stea la obtinerea puterii cu care se imbeata si mai apoi, datorita nelinistii intunecatului, ajung sa faca orice pentru o ora de pace si de liniste.

Prin rugaciunile lui si prin exemplul sau personal foarte bun, preotul Ioan din Posaga a reusit sa faca ca acea persoana sa revina de la rau la bine, de la ura la Hristos si la biserica.

-Continuare-