[irodion]

Am primit povestea asta pe mail si m-a impresionat foarte tare, nu e chiar noua dar pentru cine nu o cunoaste o voi posta aici:

[SIZE=4]Cocalarul si vinul sfintit

[/SIZE]Bruno Stefan

Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucuresti: un ins certat cu scoala si cu bunul simt, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-si umfla muschii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete si lanturi de aur la gât, îndrăgostit nebuneste de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam si-i dădea pe Adi Minune si Vali Vijelie la maximum, înnebunindu-i pe vecini cu muzica de mahala si cu mirosul de mici.
Când m-am mutat în cartierul Militari apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a soptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai multi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut si i-a tăiat cu cutitul. În ciuda sesizărilor la politie el era de neatins, iar reclamantii se trezeau imediat cu masinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltratati ori nevestele hărtuite. Am înteles că politia era neputincioasă în fata lui abia la a treia sesizare, când politistul de proximitate m-a luat de-o parte si mi-a spus să o las mai moale cu nemultumirile dacă vreau să nu o pătesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, pestele celor mai multe prostituate din cartier si organizatorul celor mai multe activităti comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine si când are dreptul să joace fotbal pe terenul scolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente si toate reparatiile si actiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de vointa lui.
După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin si de oamenii din banda lui chiar în fata blocului. Făcându-mă că nu stiu că ei mi-au spart apartamentul si că ei stiu de sesizările mele la politie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promitându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul si mă asteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu si o ploaie de pumni si lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neasteptat:
- Haideti băieti să-l ajutăm pe dom` profesor.
Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la tară si nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul si-a făcut efectul si limbile s-au dezlegat, ei au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine si chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând si povestind vrute si nevrute, râzând cu ei si arătându-mi simpatia fată de stilul lor de viată, am ajuns după câteva ore să devenim apropiati. Abia tinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn si a decretat:
- Dom` profesor e de-acum fratele meu si tre` să spuneti tuturor băietilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.
Simpatia lor fată de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat si m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie si desi multe apartamente au mai spart în zonă si chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată si chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărti si două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau si le răspundeam la fel, desi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.
De mai multe ori veneau la usa mea si-mi cereau ba o bormasină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o scoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gasca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan international, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la usa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut si cum m-am împrietenit cu hotii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobisnuit dintre ”cei buni” si ”cei răi”, dintre interlopi si universitari, făcând din relatia noastră subiectul unui interesant articol.
Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puscării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja smecher – cel mai înalt grad în ierarhia informală a detinutilor si unul din cei mai influenti puscăriasi. Discutiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori si gratie lui detinutii si gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu si mi-au povestit numeroase cazuri neobisnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole si studii de caz. Am reusit să obtin de la conducerea administratiei centrale a puscăriilor autorizatia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial si scăzută din pedeapsă. Cu această autorizatie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări sustinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare conditionată, el reusind să iasă din puscărie cu 2 ani înainte de termen.
Eliberarea lui a fost un eveniment pe care banda lui trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile si micii pentru toti cocalarii zonei. Însusi Adi Minune si Vali Vijelie au venit si au cântat la această petrecere, iar versuri precum: ”puscărie, puscărie / urâtă mi-ai fost tu mie” ori ”n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor” au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el si le-a cerut manelistilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. ”Dom` profesor esti destept / i-ai tras pe gabori în piept” a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin.
În a doua seară m-am trezit cu el la usa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea si despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism si avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a multumit pentru ajutor si a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobisnuit pentru el. S-a spovedit si apoi a plecat la mânăstirea Neamt să se călugărească.