[COLOR=purple]
Copilul din transee[/COLOR]
In anii 1944-1945, in timpul razboiului antihitlerist, printre ostasii romani care luptau departe de casa se aflau si fratii bunicii mele, Dumitru si Ioan. Dumitru era ofiter, si amandoi luau parte la dezrobirea Ardealului.
Cand frontul s-a mutat langa Blaj, intr-o dimineata de toamna ploioasa si friguroasa, Dumitru a fost surprins de un proiectil care l-a ingropat in pamant, in timp ce incerca sa scoata un copil ranit din transee.
Camarazii lui l-au cautat peste tot, dar a fost in zadar. Ranitii, a caror ultima speranta de-a fi gasiti era glasul lor cu care cerseau ajutor, mortii, al caror sange se amesteca in noroi, alcatuiau un decor sinistru in noaptea aceea rece si umeda.
Ioan nu incetase insa nici o clipa sa spere ca Dumitru va fi gasit in viata. Visase cum se intorceau amandoi acasa. In timp ce se ruga pentru fratele lui,[COLOR=purple]
a aparut un copil in straie albe, stralucitoare, cu doua aripi prinse de[/COLOR] [COLOR=purple]
umeri[/COLOR] si care tinea in mana o casca militara. Casca lui Dumitru.[COLOR=purple]
Noroiul dens nu reusise sa intineze albul pur si stralucitor al vesmantului si nici picioarele ingerului, iar ploaia care cadea nu-l uda.[/COLOR]
Copilul i-a spus lui Ioan ca fratele lui, Dumitru, are nevoie de ajutor si i-a aratat locul unde era ingropat. Apoi, a disparut in bura rece a noptii, lasand doar casca in urma lui.
Dupa mai bine de 48 de ore de lupte continue, in primul ragaz creat, Dumitru a fost dezgropat din locul aratat de inger. Traia! In mod cu totul miraculos, ramasese in viata, iar in bratele sale strangea trupul mort al copilului pe care il aparase si care avea acelasi chip ca si ingerul. Nu putea sa auda si sa vorbeasca, dar, dupa cateva luni petrecute in spital, si-a revenit si s-a intors acasa, impreuna cu fratele sau Ioan, asa cum visase acesta ca se va intampla.
Eu, cea care va scrie aceasta scrisoare, am 17 ani, dar intamplarile acestea sunt transmise in familia noastra ca un mesaj.
CUCOREANU ALINA - Ramnicu-Valcea