Visul
Nu stiu cum sa ma adresez, e pentru prima oara cand incerc sa scriu nu o poveste, ci o intamplare adevarata, traita de mama mea in anii '40-'41.
Avea cam 30-31 de ani, cand s-a trezit, intr-o dimineata de iarna, paralizata pe partea dreapta a trupului. Pe atunci, lucra la Farmacia Regala din Ploiesti.
A fost dusa timp de o luna de zile la Corporatie, unde i se infasurau mana dreapta si piciorul stang cu bandaje ude, dar tratamentul nu a dat nici un rezultat. Patronul farmaciei a instiintat-o ca nu mai poate sa o plateasca si sa-i prelungeasca concediul la nesfarsit, si biata mama era disperata. Plangea tot timpul, gandindu-se cum ma va intretine mai departe la scoala, fiindca tata murise si nu avea alt venit.
Stateam la bunica, la tara, si mama imi trimitea tot ce aveam nevoie.
In pragul deznadejdii, a avut intr-o noapte un vis care avea sa-i schimbe viata si pe care nu l-a uitat niciodata pana cand a murit, in anul 1976.
Mi-l povestea adesea si nu doar mie, ci si altora, pentru ca fusese o minune dumnezeiasca. Adevarul este ca mama era foarte credincioasa, tot timpul postea si mergea mereu la biserica.
Dar iata ce s-a intamplat.
Pe cand fusese deja externata, fiindca nu mai existau sperante de vindecare, mama a visat intr-o noapte ca statea cu fata intoarsa in sus, intinsa pe pat, si plangea. Dintr-o data, in jurul patului ei au aparut cinci [COLOR=purple]
fapturi luminoase, cu parul lung, auriu, imbracate in vesminte albe.[/COLOR] Doua stateau de partea dreapta a patului, alte doua in partea stanga, iar cea mai frumoasa dintre ele - la picioarele mamei.
"De ce plangi cu atata disperare?", a intrebat-o pe mama.
"Cum sa nu plang?", a raspuns mama, "cand eu zac de atata vreme in pat, fara nici o nadejde de vindecare?! Fata mea o sa ramana orfana, fara nici un ajutor."
"Nu te teme", i-a spus faptura cea frumoasa si luminoasa, apoi le-a poruncit insotitoarelor ei: "Puneti mana pe ea!".
Doua dintre ele au luat-o de maini, doua au luat-o de picioare, iar cea care ii vorbise a luat-o de cap.
Au azvarlit-o in sus, si cand a cazut iarasi in pat, mama s-a trezit stand in sezut. Se inchina cu mana dreapta, de unde, vreme de mai mult de o luna, nu putuse sa miste nici un deget. Imediat s-a dat jos din pat, a aprins lumina si a vazut ca era ora trei dimineata. A pus apa la incalzit si primul lucru pe care l-a facut a fost sa se spele pe cap.
Cand a vazut-o ca vine la munca, sanatoasa si vesela, patronul farmaciei s-a frecat naucit la ochi. Era adevarat: ingerii cei buni o ridicasera pe mama din boala.
LAZAR MARIA - Iasi
[COLOR=#da233d]Cititor Formula AS[/COLOR]