Nu am zis că machiajul sau ţinuta se impun. Am spus că ele contează şi ajută la crearea unei imagini care, la rândul ei, te ajută pe tine în carieră. Să-ţi dau un exemplu? Locul meu de muncă. Sunt educatoare. Trebuie să fiu decentă, dar să am totuşi o ţinută profesională. Nu merg niciodată la muncă în tricou sau în tenişi sau cu părul prins de parcă aş merge la gimnastică. O fustă simplă, neagră, cu o cămaşă albă, nişte pantofi cu toc şi părul aranjat şi lăsat pe umeri e o ţinută de lucru. Un strop de rimel şi de culoare naturală pe buze, unghiile cu lac transparent şi gata! Pentru că relaţionez cu părinţi care îşi lasă copiii pe mâna mea, mi-i încredinţează şi trebuie să aibă încredere în faptul că ştiu ce fac şi că sunt bună în meseria mea. Nu pot să le arăt asta direct, că ei nu văd cum sunt eu cu copiii toată ziua, dar imaginea corectă transmite un anumit mesaj. Colega mea vine mereu în tenişi, blugi şi tricouri, cu părul prins în două codiţe sau mai ştiu eu cum. E o fătucă de treabă şi nu e nici o educatoare rea, deşi e la început, însă arată ca o puştoaică de liceu, or niciun părinte nu se simte bine să lase educaţia copilului său în mâna unui alt copil.
Acum mă înţelegi ce voiam să spun prin imagine şi ţinută?