Citat:
În prealabil postat de Annyta
Povestea cu bărbatul care nu credea în nașterea Domnului, dar care și-a schimbat părerea în urma analogiei cu gâscanul, nu e tristă. Mie mi s-a părut o idee excelentă, el a avut o revelație salvatoare.
Și pe mine mă emoționează poveștile care sunt triste. Poate ăsta e și scopul, să ne emoționeze, să trezească în noi mila, bunătatea, să ne des-pietrească.
|
Exact ,acesta este scopul,sa trezeasca in noi emotii umane care de altfel sunt adanc ingropate zi de zi,de setea de bani,de grijile zilei de maine,de barfa ,de pizma,de egoismul personal.
Toate astea duc la nesimtire.
Pe de alta parte,nu sunt doar simple povesti-pe unele le poti usor recunoaste si in imediata realitate.In povestea copilului crescut de bunica,cati copii oare nu sunt in aceiasi situatie,parasiti de parintii ,care au lasat totul pt lucrul in strainatate ?
Cat despre povestea cu Staretul,ce sa mai vorbim...daca nu vedem nici acolo nobilele trasaturi ale unei fiinte care traieste si simte precum ingerii,nu stiu ce anume ne-ar mai putea emotiona...?!!?!