[Florin-Ionut]

Despre întîmplarea de mai sus am auzit din fișierul ”Parintele Marcel - Fiziologia Postului - Partea a II-a.mp3” pe care vi-l pot da, dacă vreți. Este vorba de preotul de mir Marcel de la Oașa.

Observăm mai sus un caz neobișnuit de post negru pe care l-a ținut un om obișnuit, supravegheat de Sfîntul Nicolae Vemilirovici.

Spun neobișnuit fiindcă omul nu a știut decît că este supus la o încercare. Habar nu a avut la început care este scopul adevărat al ”înfometării” sale. Una e cînd te documentezi și ai nenumerate mărturii de la alți oameni care practică sportul ăsta, alta e cînd ai impresia că mai ai puțin și mori de sete sau de foame.

Sfîntul a știut foarte bine ce face cu omul. Nu scrie cum l-a introdus în post, dar se pare că nu a făcut o tranziție de la mîncarea obișnuită, ci a început forțat o sesiune lungă de post total.

Din puținele locuri unde am citit despre postul total am învățat că omul modern poate rezista maxim 12 zile fără apă și fără mîncare. De remarcat că lui Dovrivioe i s-a dat voie să bea apă dup 11 zile. După care a urmat os sesiune doar cu apă de încă 5 zile, tranziția făcîndu-se cu mămăligă integrală, în miros de păstrăvi... Dar intenția lui a fost ca sesiunea să dureze 30 de zile! (total continuat la un moment dat doar cu apă)

Din experiența proprie pot confirma că după ziua a treia de post total începe războiul. Nu am depășit niciodată 5 zile, nefiind supravegheat. În cazul meu deși am făcut efort fizic nu mi s-a făcut nici foame, nici sete, pentru că am pornit hidratat după mese de natură vegetală. Totdeauna postul uscat se strică doar cu apă, așa cum a procedat și Sfîntul cu ucenicul lui. Oricum, singurul fel în care-ți dai seama de momentul cînd trebuie să bei apă este dacă frecvența și cantitatea de urină se reduce dramatic, spre foarte puțin.

Pentru cine are îndoieli în privința roadelor postului, textul vă poate confirma cum un om intoxicat, cu răni și boli ieste curățit și vindecat dintr-o experiență pe care n-o va uita niciodată.