Am citit de curand cartea "Patericul Atonit". Este o culegere de povestiri despre si de la monahii din Sfantul Munte, clasificate pe diverse teme.
http://www.pateric.ro/category/patericul-atonit/
Mai intai sa spun ca eu am auzit prima data de notiunea de pateric (probabil ca pe net) legat de acele pilde cu Avva si cei care veneau sa ceara sfat de la el. Aceste pilde imi placeau foarte mult, chiar daca in mjoritate sunt greu de talcuit.
Mai tarziu am aflat ca exista mai multe feluri de pateric. Cel cu Avva este cel egiptean.
Exista si un materic, deci o carte pentru maici. Ce bine ca n-au fost uitate!
Si exista si o carte "Patericul Mirenilor". Asta este foarte folositor ca idee. Inca nu l-am citit, dar este ideea mea de mai de multa vreme de o carte care sa contina modul de trai al mirenilor crestini. Invataturi pentru ei, ceva opus listei de pacate din indreptarele de spovedanie, ceva pozitiv(peste tot scrie ce este pacat, ce este rau, ce nu e voie, ce nu se cade, dar nicaieri ce trebuie, ceva pozitiv, fapte bune, lucruri care trebuie facute etc.).
Revenind la Patericul Atonit.
El este altceva decat patericul egiptean cu Avva.
La primul capitol am fost incantata, am zis ca asta este cartea care imi va face bine la suflet. Ceva linistitor (manastirea) si bunatatea calugarilor...locul frumos din Grecia (una din tarile mele de suflet).
Se spunea acolo despre bunatate, milostenie. Povestea cum impart calugarii pana si ultima bucatica de paine uscata.
Scria acolo cum unii monahi ingrijeau de frati ai lor bolnavi si batrani, cum obisnuiau sa lase pe marginea aleilor cosuri cu legume si fructe din culturile lor, branza, masline, paine, apa, pentru lucratori, sau vizitatori.
Comparam putin cu ceea ce auzisem de curand in media cum ca nu ai voie sa iei un mar din pomul sau un strugure de la marginea drumului ca saraceste proprietarul. In fine.
Pe urma cartea a devenit mai greoaie. Este interesanta, scrie despre diversi monahi foarte Imbunatatiti (sau cum se spune in limbajul bisericesc) si sunt multe de invatat.
Totusi mi se pare extrema. Si am ajuns sa-mi pun anumite intrebari.
Cartea se adreseaza monahilor, este vorba despre voturile monahale (ascultare, saracie etc.) si mai ales de modul de percepere si traire a credintei.
Acum nu stiu daca oamenii acestia care se duc la manastire, mai ales acolo, in Athos, sunt cumva pregatiti inainte intru credinta, daca si acolo traind ii invata cineva, sau ceea ce este in cartea asta este gandirea fiecarui om si modul sau de a crede.
Cum ajung sa le vina in minte asa lucruri extreme? Si cum le pot face?
Si nu-i controla si modera nimeni? Li se dadea voie?
Mi se pare extrem si nu inteleg rostul acestor lucruri in: a trai aproape fara mancare (doar paine uscata), a nu te spala, a purta hainele pana la ultimul petec, a nu dormi (stateau spanzurati cu sfori, sau te miri cum, ca sa nu adoarma vreodata). La fel si ispitele si cum erau vizitati de demoni. Intr-o manastire? Acolo veneau?
Ce mi-a placut: faptele de milostenie, de iubire de aproape, modul in care isi cereau iertare pentru orice lucru rau (mai ales inainte de a se impartasi), felul in care traiau rugaciunile, Sf. Liturghie, rugaciunea inimii ("Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul"). Mi-au placut povestile despre Maica Domnului si sfintii care prin icoane le lor sau aparitii veneau sa ajute...
Despre viata monahilor nu scrie mai nimic: daca citeau ceva, daca aveau biblioteca, daca scriau, sau lucrau ceva, legatura cu lumea (azi aflu ca ei poarta corespondenta cu lumea, cer ceea ce au nevoie, trimit la randul lor diverse lucruri de ajutor credinciosilor (mir, iconite, etc.).
Azi citeam un articol de pe acest site scris de IPS Bartolomeu Anania.
Asa frumos si bland. Si mi-a placut foarte mult sfatul lui despre post in care spune despre cumpatare.
"Inca o data, postul lautric conteaza; si masura postului pe masura putintei tale, a vrerii tale, a credintei tale si a starii tale fizice. Dar important este, inca o data, cred ca mai important decat postul in sine este simtul masurii si mai cu seama buna cuviinta."
Total opus celor citite in patericul atonit, desi tot monah a fost si IPS.