[george.marian]

În prealabil postat de Doriana

Apropo de sarpele de arama, el a avut rostul lui la timpul lui. Dupa ce evreii l-au transformat in idol si-l tamaiau si-i aduceau inchinare, asta nu a mai placut Domnului. El l-a ridicat pe Ezechia, care l-a distrus:

"Acesta a făcut fapte plăcute în ochii Domnului în toate, cum făcuse şi David, tatăl său, că el a desfiinţat înălţimile, a sfărâmat stâlpii cu pisanii idoleşti, Aşerele,
Şi a stricat şarpele cel de aramă, pe care-l făcuse Moise; chiar până în zilele acelea fiii lui Israel îl tămâiau şi-l numeau Nehuştan." 4 Regi 18:4

De ce nu citesti tu din urma?

IV Regi 17:

"31. Aveenii şi-au făcut pe Nivhaz şi Tartac, iar Sefarvaimii îşi ardeau pe fiii şi pe fiicele lor cu foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, zeii lor.
32. Cinsteau însă şi pe Domnul şi şi-au făcut dintre ei preoţi pentru înălţimi şi aceştia slujeau la ei, în capiştile de pe înălţimi.
33. Dar ei cinsteau pe Domnul şi slujeau zeilor săi după obiceiul popoarelor din mijlocul cărora fuseseră aduşi.
34. Aşa urmează ei până în ziua de astăzi, după obiceiurile lor cele de la început; de Domnul nu se tem şi nu urmează după aşezămintele, după rânduielile, după legea şi după poruncile pe care le-a poruncit Domnul fiilor lui Iacov, căruia îi dăduse numele de Israel şi cu ai cărui urmaşi încheiase legământ şi le poruncise aşa: "Să nu cinstiţi pe dumnezeii altora, nici să vă închinaţi lor;
35. Să nu le slujiţi nici să le aduceţi jertfe;
36. Ci să cinstiţi pe Domnul, Care v-a scos din pământul Egiptului cu putere mare şi cu braţ înalt; pe Acesta să-L cinstiţi şi Lui să vă închinaţi şi să-I aduceri jertfe;
37. Siliţi-vă în toate zilele să împliniţi rânduielile, aşezămintele, legea şi poruncile pe care vi le-a scris El, iar pe zeii altora să nu-i cinstiţi;
38. Legământul pe care l-am încheiat cu voi să nu-l uitaţi şi pe zeii altora să nu-i cinstiţi;
39. Ci să cinstiţi numai pe Domnul Dumnezeul vostru şi El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri".
40. Dar ei n-au ascultat, ci au urmat obiceiurile celor de mai înainte.
41. Astfel popoarele acestea cinsteau pe Domnul, dar slujeau şi idolilor lor. Ba şi copiii lor şi copiii copiilor lor până în ziua de astăzi urmează tot aşa cum au urmat şi părinţii lor. "



Din cauza firii stricacioase a omului care in loc sa se inchine in Adevar (pentru ca Duhul inca nu era pogorat) a inceput a se inchina materiei. Era foarte subtire si intinata atunci firea omului datorita pacatului stramosesc, si foarte usor se cadea in idolatrie. Si ei slujeau si la idoli si la cele sfinte indepartanduse astfel de poruncile Domnului, Dumnezeu. Si de asta a permis Dumnezeu sa le darame toti idolii inclusiv si sarpele de arama.
Si mai bine citesti Cartea Intelepciunii lui Solomon capitolul 14 sa vezi ce inseamna idoli. Stai ca la voi nu corespund traducerile pentru ca Cornulescu intentionat a tradus "chipuri cioplite" cu "icoana". Sa aiba scuza ...

Cartea Intelepciunii lui Solomon:

"8. Dar idolul făcut de mâna omenească este blestemat, şi el şi acel care l-a făcut; acesta pentru că l-a făcut, iar idolul pentru că, stricăcios fiind, i s-a zis dumnezeu.
9. Că Dumnezeu urăşte deopotrivă şi pe nelegiuiţi şi nelegiuirea lor.
10. Lucrul şi lucrătorul var fi deopotrivă pedepsiţi.
11. Pentru aceea, idolii neamurilor vor fi cercetaţi spre pieire, fiindcă, deşi sunt făpturi, au ajuns urâciune, sminteală pentru sufletele oamenilor şi laţ pentru picioarele celor fără de minte.
12. Gândul plăsmuirii de idoli a fost începutul aprinderii spre desfrâu, şi născocirea lor a fost pierderea vieţii.
13. Fiindcă n-au fost de la început şi nu vor fi totdeauna.
14. Prin deşarta mărire omenească au intrat în lume, astfel că apropiatul lor sfârşit este hotărât înaintea lui Dumnezeu.
15. Un tată, întristându-se cu amară jale pentru copilul său răpit înainte de vreme, i-a făcut chipul şi pe cel care ieri încă nu era decât un om mort, îl cinsteşte acum ca pe un dumnezeu şi a rânduit celor din casa sa taine şi slujbe.
16. După aceea, cu vremea, întărindu-se acest păgânesc obicei, s-a păzit ca o lege şi, din poruncile tiranilor, a ieşit cinstirea chipurilor cioplite.
17. Când popoarele nu puteau să-i cinstească de faţă, pentru că locuiau departe, făceau o asemuire după chipul depărtat şi potriveau un chip văzut al împăratului preacinstit, aşa încât să dea celui ce nu era de faţă aceleaşi sârguincioase închinări ca şi cum ar fi de faţă.
18. Şi pentru izbânda acestei închinări, cei care erau neştiutori au fost şi ei împinşi de pofta de slavă a meşterului.
19. Pentru că el, voind să placă stăpânitorului, şi-a pus tot meşteşugul ca să facă asemănarea cât mai frumoasă.
20. Iar mulţimile, înşelându-se prin frumuseţea lucrului, l-au socotit acum ca dumnezeu pe cel care mai înainte îl cinsteau ca pe un om.
21. Şi aceasta a fost o înşelăciune pentru viaţa oamenilor, că ei, bătuţi de nevoi sau robiţi de tiranie, au dat pietrelor şi lemnelor numele ce nu se poate da la nimic de pe pământ.
22. Apoi n-a fost destul că au rătăcit întru cunoaşterea lui Dumnezeu, ci, vieţuind - din întunericul minţii lor - în război necurmat, au numit pace atâtea rele.
23. Ei făceau slujbe în care ucideau chiar pe copiii lor, sau săvârşeau taine ascunse sau beţii nebuneşti după barbare obiceiuri.
24. Şi nici viaţa, nici căsătoriile nu le mai păzeau curate, ci unul pe altul ucidea prin viclenie sau îl batjocorea prin desfrânare.
25. Toate se învălmăşesc în sânge şi ucidere, în furtişag şi vicleşug, în stricăciune şi necredinţă, în răzvrătire şi jurământ strâmb,
26. În prigonirea celor buni şi uitarea binefacerilor primite, în pângărirea sufletelor şi răsturnarea trupeştilor nevoi, în tulburarea căsătoriilor şi desfrânare şi dezmăţ sub ochii tuturor.
27. Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina şi sfârşitul a tot răul.
28. Desfătările lor sunt nişte bucurii smintite, proorociile lor sunt mincinoase, ei trăiesc în nedreptate şi jură strâmb cu uşurinţă.
29. Ca unii care nădăjduiesc în idolii cei fără de suflet, când jură strâmb, ei nu se tem că li se va dovedi nedreptatea.
30. Şi din două părţi pedeapsa va da peste ei, întâi pentru că au cugetat greşit despre Dumnezeu, închinându-se idolilor, şi al doilea pentru că, vicleni fiind, au jurat împotriva adevărului, dispreţuind tot ce este sfânt.
31. Căci nu puterea idolilor pe care s-au jurat, ci pedeapsa cuvenită păcătoşilor, aceea prigoneşte pururea păcatul celor ce au greşit. "

Sf. Ioan Damaschinul, marele apărător al icoanelor, scrie: „Deoarece Dumnezeu a apărut în trup şi a trăit printre oameni, pot reprezenta ceea ce este vizibil din Dumnezeu. Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei care a devenit materie de dragul meu... şi care, prin materie a desăvârşit mântuirea mea. Niciodată nu voi înceta să cinstesc materia care aduce cu sine mântuirea mea!" Ortodocşii nu adoră icoanele şi nici nu se închină lemnului sau culorilor. Ei se închină lui Hristos Cel pictat pe icoane şi cinstesc pe Maica Domnului şi pe sfinţii zugrăviţi pe ele.

Si datorita harului Sfantului Duh se sfinteste si materia, adica icoana si devine facatoare de minuni pentru ca e binecuvantata de Dumnezeu, precum si sarpele facut de Moise a fost binecuvantat, si toiagul lui Moise:

Iesire 3:
3. "Aruncă-l jos!" îi zise Domnul. Şi a aruncat Moise toiagul jos şi s-a făcut toiagul şarpe şi a fugit Moise de el.

17. Toiagul acesta, care a fost prefăcut în şarpe, ia-l în mâna ta, căci cu el ai să faci minuni".

Prin toiagul lui Moise nu se intelege idolatrie, adica adorarea absoluta asupra materiei din care este el facut, ci se intelege Puterea Sfanta a Lui Dumnezeu. Stim bine cate minuni a facut Moise prin acel toiag.

Idolatria a fost condamnată în Vechiul Testament. Şi totuşi aceasta nu i-a împiedicat pe israeliţi ca, urmând poruncile lui Dumnezeu, să folosească obiecte materiale şi imagini în cultul divin. Templul era împodobit cu imagini de plante şi animale la care nu se închinau ca la idoli. „Trebuie să se facă o distincţie clară între închinarea absolută sau adorarea (latreia) şi venerare(proskenisis)".

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!