Subiect: Apostolul Pavel
View Single Post
  #62  
Vechi 30.05.2014, 20:05:03
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Apostolul Pavel in Areopag

Pentru gpalama cu toata simpatia

Prima parte

Cu totii am citit predica Apostolului Pavel in Areopag.Diaconul doctor Adrian Sorin Mihalache a numit-o, extrem de inspirat,intr-un articol cu acelasi titlu: ,,o intalnire istorica intre Ratiune si Credinta".In cele ce urmeaza veti putea lectura extrase din trei perspective,cu privire la acest moment, si, bineinteles, un link direct catre articolele complete,pentru cei interesati.Intai de toate cateva date introductive despre Areopag:

,,Areopagul din Atena este un deal plesuv cu inaltimea de 115 metri, situat nu departe de Acropole, spre nord-vest. Cunoastem ca acest deal a fost locul de intrunire al Consiliului Areopagului, ca prima curte suprema si for legislativ al Atenei. Este cunoscut crestinilor mai ales datorita predicii rostite de catre Sfantul Apostol Pavel in acest loc, cuvantare consemnata in Faptele Apostolilor. Potrivit mitologiei grecesti, Ares (zeul razboiului, iar in cea romana Marte ) a fost condamnat aici de catre zei pentru ca l-a ucis pe Alirrothios, fiul lui Poseidon. Aceasta legenda explica originea numelui, Areios Pagos sau Dealul lui Ares, cu toate ca inca din antichitate existau mai multe interpretari ale acestui nume. Potrivit unei alte interpretari numele ar proveni de la tempul situat la baza sa inchinat lui Erinyes sau Eumenidelor.O alta legenda spune ca dealul a fost locul acuzarii lui Oreste pentru ucidereea mamei sale vitrege, Clytemnestra, si iubitului ei, Aegisthus.Potrivit Traditiei, dupa intalnirea cu Pavel in Areopag, Dionisie Areopagitul s-a convertit la crestinism, calatorind cu Pavel si cunoscandu-i pe ceilalalti Apostoli ai lui Hristos."(articolul complet aici)

Diacon doctor Adrian Sorin Mihalache: ,,Conștient de faptul că are de-a face cu bărbați obișnuiți cu subtilitățile rațiunii, Sfântul Pavel pornește în predica sa din Areopag, locul consacrat al filosofilor atenieni, de la faptul că grecii aveau în cetatea lor statui închinate unui zeu necunoscut. „Bărbați atenieni, în toate vă văd că sunteți foarte evlavioși. Căci străbătând cetatea voastră și privind locurile voastre de închinare, am aflat și un altar pe care era scris: «Dumnezeului necunoscut». Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiți, pe Acesta Îl vestesc eu vouă“ (Fapte, 17, 22-23).(...)

Este remarcabilă mai întâi abordarea Sfântului Apostol Pavel, care se arată deopotrivă inspirată și firească. Sfântul Pavel nu exercită presiune, nu încearcă să mărturisească împotriva auditoriului mai mult decât acesta poate primi, semn că înțelege și dificultatea lor de a crede și înălțimea străină de lumea aceasta a ceea ce el ar fi putut să mărturisească despre Adevăr. Sfântul Pavel înțelege condiția existențială a filosofilor din Areopag, situați, prin cultura și preocupările lor, deopotrivă aproape de Dumnezeu și departe de El. Ei sunt deopotrivă aproape de Dumnezeu, prin nevoile lor existențiale, prezente în fiecare om conștient de propria-i finitudine, dar sunt și departe de El, cu mintea împovărată de concepte și acoperită cu stratul gros al modelelor raționale, strânse și dezvoltate în lunga tradiție greacă. Sfântul Apostol Pavel înțelege, ca un misionar prin excelență, situarea filosofilor greci și pentru faptul că el însuși a experiat, în propria-i viață, situația aceasta de a fi aproape și în același timp departe de Dumnezeu; aproape de adevărul înveșmântat în tiposurile Vechiului Legământ și departe de Dumnezeul Întrupat, apărând cu ardoare tradiția și credința poporului ales, printr-o luptă îndreptată chiar împotriva celor ce mărturisesc venirea lui Mesia. De aceea, Sfântul Apostol Pavel - trecut el însuși peste prăpastia dintre rătăcire și Adevăr, nu prin puterile sale, ci prin arătarea lui Hristos pe drumul Damascului - nu va crede în forța argumentelor raționale, nici în puterea lor de a transmite fiorul credinței vii, care să-i convertească pe greci.

Omenește judecând, e greu de înțeles cum, în Areopag, la prima întâlnire cu cea mai profundă, cea mai articulată dintre culturile vremii, Sfântul Pavel, cel mai instruit dintre Apostoli, trece sub tăcere puternica experiență a convertirii lui. Stă în firea omenească, atunci când crede ceva cu toată ființa, să mărturisească într-un mod cât mai convingător, apelând la toate argumentele posibile. Tocmai de aceea, Sfântul Apostol Pavel procedează într-un fel neobișnuit. El nu scoate la bătaie dovezile tari privitoare la Adevărul Hristos, nu pomenește de faptul că L-a întâlnit față către față pe Cel ce a trecut prin moarte; nu strigă filosofilor în mod sfidător sau amenințător că L-a văzut pe Cel Înviat, Cuvântul lui Dumnezeu, și nici nu pomenește despre nenumăratele profeții făcute de-a lungul unui mileniu și jumătate despre El, în Vechiul Testament. Deși despre toate acestea Sfântul Pavel avea cunoștință. De fapt, în Areopag, Sfântul Pavel nici măcar nu pomenește numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, chiar dacă L-a văzut față către față! Aceasta ne arată că Sfântul Apostol Pavel nu scoate în luptă cele mai tari dintre argumentele credinței, chiar dacă se află la cea mai provocatoare dintre întâlnirile culturale ale primelor secole creștine, la confruntarea dintre creștinismul luminat de credință și cea mai elaborată dintre culturile filosofice ale vremii.

Cumva, ceea ce se anunța a fi o mare dispută de argumente, o desfășurare de erudiție și înțelepciune se sfârșește, dimpotrivă, destul de repede. Și aceasta pentru că Sfântul Pavel nu intră în Areopag cu o strategie omenească, pregătit cu un discurs argumentat, gata să se confrunte cu elaboratele critici ale filosofilor greci. Sfântul Pavel nu caută să expună Adevărul ca doctrină bogat întemeiată și anunțată în Vechiul Testament, așa cum cunoștea preabine. Sfântul Pavel nu expune nici Adevărul experiat de el însuși, în profunda experiență a convertirii. Și aceasta pentru că nu urmărește să convertească pe cei din Areopag cu orice preț împotriva voinței lor de a se deschide către Adevăr, printr-o luptă în care să utilizeze orice mijloace. El face mărturisirea Adevărului credinței doar până la măsura disponibilității acelora de a-L primi."(articolul complet aici )

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 30.05.2014 at 20:42:32.
Reply With Quote