Sfântul Spiridon a fost un simplu păstor din insula Ciprului. Încă din tinerețe era foarte smerit și se îngrijea îndeosebi de ajutorarea săracilor. S-a însurat cu o creștină și a avut o fiică, numită Irina. Când soția sa a murit, el a îndurat văduvia cu răbdare. Pentru bunătatea și curăția inimii a fost rânduit episcop al Trimitundei din Cipru. Însă noua sa stare nu l-a făcut să-și schimbe felul viețuirii sale smerite. A continuat să crească oi și să-și are pământul.
Curăția inimii sale și viața sa de umil păstor-episcop se poate vedea din următoarea întâmplare, povestită de Sfântul Nicolae al Jicei: „Niște hoți au intrat noaptea pe izlazul lui Spiridon. După ce au luat câți berbeci au vrut, au încercat să plece, însă o putere nevăzută îi țintuia la pământ, nelăsându-i să plece. În zori, episcopul a venit la izlaz și, văzând hoții, i-a mustrat cu blândețe și le-a spus ca în viitor să caute să trăiască din munca lor, iar nu din furtișag. Apoi a luat un berbece și l-a dat hoților, zicând: Luați-l ca osteneala și privegherea nopții să nu vă fie fără de folos. Și i-a trimis cu pace”.
Sfântul Spiridon a luat parte la întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325. Acolo i-a uimit pe eretici cu înțelepciunea sa și pe mulți arieni i-a adus la dreapta credință în dumnezeirea lui Hristos.
Mineiul rusesc al Sfântului Dimitrie al Rostovului (28 octombrie) povestește că țăranul și neînvățatul Episcop Spiridon a povestit pe scurt Evanghelia cu atâta putere lui Evloghie, un filozof păgân ce venise la sinod, „încât filozoful a rămas tăcut, ca și cum nu ar mai fi avut nimic de spus. El n-a mai putut grăit împotriva sfântului bărbat, în care se vădea o putere dumnezeiască, împlinindu-se cele spuse în Scripturi: Că nu este în cuvânt împărăția lui Dumnezeu, ci întru putere” (1 Cor. 2,20).
La urmă a zis: „Cred că toate sunt cu adevărat așa cum ai spus”. Atunci bătrânul a grăit: „Vino dar și te alătură sfintei credințe!” Iar filozoful întorcându-se către prietenii și ucenicii săi, strigă: „Ascultați-mă! Până acum cei ce se luptau cu mine aduceau felurite temeiuri, iar împotriva acelor temeiuri eu aduceam alte temeiuri, și cu iscusința mea în luptele ritoricești biruiam toate cele ce mi se înfățișau. Însă când în locul temeiurilor din cunoaștere a început a purcede de pe buzele acestui părinte o putere anume, temeiurile au ajuns neputincioase împotriva ei, căci omul nu se poate împotrivi lui Dumnezeu. De poate cineva să cugete la fel ca mine, atunci să creadă în Hristos și să urmeze acestui părinte, prin buzele căruia însuși Dumnezeu a vorbit”. Iar filozoful , primind credința creștină drept-slăvitoare, s-a bucurat că fusese biruit în lupta ritoricească de către sfânt, spre binele său”.
Sfântul Spiridon a ajuns mare făcător de minuni, prin nemărginita sa smerenie, credința curată și harul dumnezeiesc. Prin rugăciunile sale, a adus ploaie la vreme de secetă, mai mulți morți a înviat, un râu și-a schimbat curgerea și de mai multe ori i s-au descoperit tainele inimii oamenilor. Odată, darul lui Spiridon de a vedea lucruri ce se întâmplau la mare depărtare, ca și cum ar fi fost lângă el, a ajutat la aducerea unui soț păgân la credință, lucru pentru care credincioasa lui soție stăruise îndelung la Dumnezeu și la sfântul: „Astfel s-a mântuit un soț necredincios prin soția credincioasă (cf 1 Cor. 7,14), cum a zis Ap. Pavel. Tot el a tămăduit pe împăratul Constant de o boală fără leac, după ce i s-a arătat în vis.
În anul 348, la adânci bătrâneți, Sfântul Spiridon a intrat întru odihna Domnului, după mulți ani de credincioasă slujire a Bisericii. Moaștele sale făcătoare de minuni se păstrează în insula Corfu, unde au rămas nestricate până în ziua de azi.
http://tainacasatoriei.wordpress.com...ntul-spiridon/
Cine vrea sa citeasca mai multe despre Sfantul Spiridon si minunile lui, in stilul inconfundabil al parintelui Cleopa -
http://www.scribd.com/doc/24742261/N...opa-volumul-13 - pe mine m-a impresionat foarte tare cum a ajuns batranelul sfant Spiridon la sinodul ecumenic, ca el era tare batran si se deplasa mai greu si nu voiau arienii sa ajunga la sinod, ca le era frica de el. Si cum calatorea el intr-o caruta trasa de doi cai, unul alb si unul negru, noaptea, facand un popas, se trezeste slujitorul ca acei cai fusesera decapitati. Iar Sfantul Spiridon ii spune sa puna la loc capetele cailor langa corpurile lor, iar caii invie. Numai ca, fiind intuneric, slujitorul gresise si potrivise capul negru la calul alb si invers, sa se arate puterea lui Dumnezeu...