Care sunt oare (o parte din) diferentele substantiale dintre cele doua doctrine? Pe de o parte invatatura Sfintilor Parinti, pe de alta gandirea alchindista et. comp.

Parintele Staniloae sintetizeaza asa:

Pentru Palama, Dumnezeu se manifesta in lume prin lucrarile Sale.
Fiinta ramane dincolo de orice relatie, de orice impartasire, ascunsa in transcendenta absoluta, pana la care nu ne putem ridica pe nici o cale.
Toate numirile ce le dam lui Dumnezeu NU se refera la fiinta Lui, care e mai presus de intelesul oricarui nume
ci la lucrarile Lui care vin in lume: numirile viata, lumina, intelepciune, Dumnezeu, fiinta dumnezeiasca - nu exprima ascunsul nearatat in lume si neimpartasit
ci puterile si lucrarile de viata nascatoare, de fiinta facatoare, de intelepciune datatoare, indumnezeitoare,
care coboara la noi.
Numai prin derivatie de la lucrari numim ascunsul necunoscut fiinta si Dumnezeu. Nu in sens propriu, ci prin derivatie.
Sfantul Vasile cel Mare zice: "Lucrarile Lui coboara la noi, fiinta Lui insa ramane inaccesibila." Ea e propriu-zis mai presus de ceea ce numim fiinta dumnezeiasca si mai presus de principiu si de dumnezeire.
Dumnezeu nu e pentru noi nici o transcendenta absolut neatinsa dar nici nu suntem produsul fiintei dumnezeiesti sau uniti cu ea, sau cunoascatori ai ei, IN CARE CAZ AM FI ASEMENEA LUI IISUS HRISTOS.
Despre creaturi nu se poate zice ca sunt emanatii ale fiintei dumnezeiesti ca lucrarile, ci ele sunt fructul acestor emanatii. Socotindu-le insa, pe acestea (lucrarile), create, numesti creat pe Dumnezeu insusi.

Din punct de vedere alchindinist, nedistingindu-se fiinta dumnezeiasca de lucrari, nu se poate evita concluzia ca lumea este din eternitate.
Pentru Palama, puterea creatoare e pusa de Dumnezeu in miscare cand voieste.
Pentru Achindin lucrarea creatoare fiind insasi fiinta lui Dumnezeu, urmeaza ca a facut lumea de cand e fiinta dumnezeiasca. Mai bine zis, lucrarea creatoare nefiind deosebita de actul nasterii in Dumnezeu, urmeaza ca si lumea e nascuta din Dumnezeu. Deofiintimea lumii cu Dumnezeu rezulta si din teza ca fiinta dumnezeiasca e impartasibila. Daca lumea e opera fiintei dumnezeiesti, e nascuta din ea ca si Fiul, e coeterna cu Dumnezeu. Caci opera fiintei nu e ulterioara fiintei nici nu e supusa vointei. (iata ca se poate gandi si asa!...n.m)