Este elementar ca un individ care nu sis cunoaste trecutul isi poate cu greu zidi un prezent/viitor stabil. Uneori, deloc. In cazul popoarelor, lucrurile sunt mai subtile, nesiguranta mai difuza, mai greu de observat, dar degradarea sentimentului de identitate si siguranta este mult mai greu de stopat. E ca si cu un copac mancat de carii sau termite, care se prabuseste dintr-o data.
Coreeenii, francezii, rusii, germanii, inca fac piese si filme inspirate din trecut. De exemplu, serialul coreean "Destinul regelui" este superb: prezinta cu adevarat oranduirea corecta, cea feudala, cu monarhia si onoarea la loc absolut de cinste... Ironic, americanii, care nu sunt un popor, ci o ciorba etnica gatita de masoni, fac filme despre trecutul altora, uneori chiar bune, culmea.
Noi, romanii, ca de obicei, aruncam cele bune la cos, mai ales la ordin strain. De ce nu o mai facem? Doar pentru ca din malefic de eficientul si balcanicul instinct servil stim ca stapanii aia adevarati, nu paiatele din partide, ne interzic tacit dar ferm asta? Pai trebuie sa ne purtam cu demnitate, sa facem pe niznaii si sa facem "cu obraznicie" si noi, nu sa ramanem la filmele facute pe vremea Regretatului.