Scurt istoric al vechilor erezii
Când cineva îsi ara ogorul sau si seamana în el samânta cea buna, grâu, orz sau altceva, vede dupa o vreme începând sa rasara semintele. Dar o data cu ele încep a se ivi ici-colo, pe ogorul sau, si alte buruieni straine de felul celor semanate de el. Mai târziu, crescând grâul sau orzul, cresc odata cu ele si acele buruieni straine si, cu vremea, încep a se arata cine sunt: unele neghine, altele mazarichi, altele palamizi, altele spini si, daca el nu va avea grija sa le pliveasca si sa le smulga la vreme, în timpul secerisului cu prea putin folos se va alege. Tot asa s-a întâmplat si se întâmpla si azi cu tarina Bisericii lui Hristos.
Stim ca chiar de la începutul crestinismului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos si Sfintii Sai ucenici si Apostoli au semanat samânta cea buna a Cuvântului vietii (I Ioan 1, 1) în tarina lumii acesteia, dar nu dupa multa vreme a aparut lânga samânta cea buna si neghina celui rau (Matei 13, 25). Asa de pilda, primul colt al neghinei celei rele a fost Simon Magul, care, vazând pe Sfintii Apostoli cum faceau mari minuni prin darul Preasfântului Duh si prin punerea mâinilor pe bolnavi, a adus bani ca sa cumpere si el acest dar, spre a face si el minuni si vindecari (Fapte 8, 9-24). Tot de timpuriu începe sa apara blestematul eres al nicolaitilor - înfiintat de Nicolae, pribeagul antiohian, despre care aminteste Mântuitorul catre episcopul Bisericii din Efes (Apoc. 2, 6).
Iarasi sectarismul începe sa rasara în cele patru grupari din Corint, care aveau tendinte spre erezii (I Cor. 1, 10-13; 3, 3-9; 4, 6; 10, 13). Apoi s-a ivit si între iudeo-crestini înclinarea spre erezie, de vreme ce cereau cu staruinta a se respecta si în Legea Noua multe obiceiuri din legea mozaica în care crescusera, în opozitie cu învatatura sanatoasa si adevarat crestina, descoperita Apostolului Pavel (I Cor. 11, 23; 15, 3; Gal. 1, 11-12).
Înca se ivira si unii “crestini” care tagaduiau posibilitatea si necesitatea învierii mortilor (trupurilor) la Judecata de apoi sau altii ce se numeau neognostici, care opreau de la casatorie si de la mâncarea de carne, socotind carnea ca pe ceva necurat (I Tim. 4, 1, 4).
Acestea au fost doar câteva începuturi de erezii si secte pomenite în Sfânta Scriptura chiar din vremea Sfintilor Apostoli. Iar daca vom trece în timpul postapostolic (patristic), vedem ca buruienile blestemate ale ereziilor au început a creste, a se îndesi si a înabusi samânta cea buna si curata a Evangheliei lui Hristos .
- Cei dintâi au fost gnosticii, foarte puternici în sec. I;
- montanistii si pepuzenii în sec. II;
- arienii si macedonienii în sec. III;
- nestorienii si apolinaristii în sec. IV, ca si eunomienii;
- monofizitii în sec. V;
- origenistii, condamnati în sec. VI;
- monotelitii în sec. VII;
- iconoclastii, începând cu sec. VIII.
Pe lânga aceste erezii amintite, au tulburat si au hartuit Biserica lui Hristos, înca din primele secole, si alte numeroase secte si erezii, precum au fost: sabelienii, eudoxienii, marcioni-tii, valentinienii, jumatatenii (care tineau jumatate din dogmele cele spurcate ale lui Arie), pnevmatomahii (luptatorii împotriva Sfântului Duh), urmatorii lui Macedonie, marchelienii, hiliastii (vechii milenisti), neasemanatii, meletienii, novatienii, donatistii, patrusprezecinii, protopaschitii, frigii, pelagienii, evrocratistii, maniheii, eustatienii si multi altii.
Asadar, în cele de pâna aici, s-au aratat doua grupuri de erezii: una din timpul biblic - de pe vremea Sfintilor Apostoli -, si alta din timpul patristic - de pe vremea Sfintelor si marilor Sinoade Ecumenice si locale ale Bisericii lui Hristos celei dreptmaritoare -, în care timp Sfintii Parinti din acele vremi au dus o lupta apriga cu aceste erezii si le-au combatut cu multa iscusinta duhovniceasca prin scrierile, viata si cuvântarile lor. Acestea au fost principalele erezii si secte pâna la marea schisma din anul 1054.
Cuvântul erezie înseamna o alta interpretare, o parere separata, o teza teologica originala, neconforma liniei dogmatice impusa de conducerea oficiala a clerului. El se întrebuinteaza pentru a desemna acele idei alternative, considerate de unii drept gresite.
Am incarcat 3 documente unde se vorbeste mai detaliat despre sectele mai vechi si mai noi. Una este erezia alta este necunoasterea, inclutura. Atata timp cat omul este ortodox si dornic de a-si cunoaste religia si a-si indrepta crezurile gresite, nu este eretic, ci necunoscator. Toti cei care s-au intors la ortodoxie au pornit de la cunoastere putina, au studiat, au cercetat, au inceput sa practice si asa mai departe. Daca gresec, va rog sa ma corectati.
|