[sophia]

Mihnea, eu una nu inteleg mesajul tau.
Am mai rugat si alte dati si pe tine si pe altii: mai fratilor, puneti-va in pozitia de oameni normali, simpli si priviti si discutati lucrurile la acest nivel.
Multi, prea multi dintre voi, va tot puneti pe un piedestal si vorbiti cu noi in calitate de zei si atoatestiutori.
Dar sunteti si voi tot oameni de fapt.
Normal ar fi sa discutam de la egal la egal, ca sa ne putem si intelege. Altfel vorbim in paralel si e pacat.
Oti avea capacitati deosebite de citit si inteles filozofii, dar cei mai multi nu le au si totusi doresc sa inteleaga si ei ceva.

Acum observatiile mele omenesti si pamantesti

1. Dumnezeu nu alege binele, El este insusi binele. Nu este clar daca El a creat raul. El nu alege, El este sau creeaza.
2. Liberul arbitru este libertatea de a alege intre mai multe alternative.
Conditia de baza este insa ca aceste alternative sa existe si sa fie percepute. Si ar mai trebui si sa fie cunoscute consecintele alegerilor. Ori de cele mai multe ori nu le cunoastem. Si atunci nu ne foloseste nici liberul arbitru. Nici in credinta nu stim intotdeauna sa alegem, nu stim consecintele, fiindca nu stim cum actioneaza Dumnezeu, oamenii.
Pentru mine asta cu liberul arbitru in credinta este cu semn de intrebare. Fiindca nu avem alternativele si nici nu stim de multe ori consecintele. Nu suntem clarvazatori.
3. Libertatea este starea de a nu avea ingradiri si dependente.
Despre astea vorbea Johnny mai sus.
4. Tu faci niste afirmatii mai departe. Ele sunt din pozitia de crestin.
Dumnezeu are libertatea absoluta, promitem la botez ceva si asta inseamna pentru noi libertate. Noi oamenii nu suntem liberi in credinta. Depindem mereu de Dumnezeu, de oameni care ne impun reguli etc.
Ceea ce promitem la botez nu inseamna libertate, ci asumarea dependentei de Dumnezeu. Pana atunci suntem liberi (cumva), de atunci in colo nu mai suntem liberi.
Eu asa vad lucrurile.
5. Despre diavol nu ma incumet sa discut.
6. Am impresia ca totusi vorbesti de forme diferite de libertate. Ce libertate vezi la copii?

Uite eu iti mai dau un exemplu, care se poate referi si la mine:
Am liberul arbitru sa aleg un partener de viata. Dar nu cunosc viitorul, consecinta deciziei. Poate sa fie bine si sa fie o casnicie reusita, sau invers.
Libertatea personala o pierd oricum.
Am liberul arbitru sa aleg sa emigrez. Dar nu stiu consecinta. Poate sa imi fie mai bine, sau mai rau, acolo.

Si lucrurile astea le poti privi si prin prisma credintei si ajungi la acelasi rezultat: ca nu stii consecinta alegerii.
Si atunci practic nu ai liber arbitru. Nu alegi in cunostinta de cauza, intre bine si rau.
In credinta eu nu pot face diferenta intre alegerea mea personala si cea a lui Dumnezeu. Nu stiu daca un lucru este de la Dumnezeu, sau alegerea ta. Ca eu consider ca Dumnezeu este in toate.
Ma opresc aici.

7. La inceput vorbesti despre formarea preotilor. Ce intelegi tu prin ciclu filozofic si ciclu teologic? Si de ce ii trebuie preotului filozofie?
Pe de alta parte nu vorbesti despre psihologie si asta ii trebuie preotului cel mai mult, ca sa poata lucra cu oamenii.

Inca ceva care pe mine ma preocupa mult:
Ca sa ierti si sa nu mai porti in suflet durere si resentimente fata de persoane trebuie sa lamuresti situatia, sa vorbesti cu celalalt si sa clarifici conflictul.
Altfel ierti, dar in suflet nu te-ai eliberat. Ramai cu durerea. Conflictul nu este rezolvat.
Si tocmai aici este problema: oamenii nu vor sa vorbeasca si sa lamureasca situatia. Iti intorc spatele si gata.