[vsovivi]

În prealabil postat de Raoul

Tu sigur ai citit pilda postata de mine in postul anterior??

Pentru ce te îndoieşti puţin credinciosule? De ce crezi că te-am minţit? Nu judeci tu ce cu făţărnicie oare despre păcatul sinuciderii? Păi sinucideri există şi pentru ascultare de Dumnezeu, pliniri de promisiuni luate înaintea Domnului, când nu mai suporţi durerea, tortura, boala, nebunia, sau iată, Mădălina Manole s-a sinucis din dragoste curată ca să le fie lor mai bine, celor care rămân aici... deci sinuciderea ca păcat, este rea când fugi de răspundere, fugi din pofta de născocirea şi ruşinea drăcească de a te îndoi de Mila lui Dumnezeu refuzând a veni la lumină şi a da socoteală Domnului... sau vii la Mântuire dar vii ca făţarnicul viclean şi mincinos şi mîndru şi păcătos ce nu vrei să ieşi din patimi ci ca să te autoîndreptăţeşti cu propriile tale vrednicii... un fel de iepâraş alb cu lăbuţă neagră dar care o ţine ascunsă ca să nu se vadă... decât puritatea blăniţei albe... ruşinea drăcească de după.

Deci judecata inclusiv a sinuciderilor este a Domnului, şi a Domnului este răzbunarea şi nu a omului, sau ce crezi că e mai păcătos cel ce ucide un trup, o mortăciune sau cel ce ucide Duhul, Credinţa, Iubirea Curată? Şi iată că toată gLumea e plină de sinucigaşi care se cred vrednici şi osândesc ei care ucid Duhul, osândesc pe nişte inconştienţi, pe cei care au ucis nişte mădulare ale unor mortăciuni, şi defapt propriile lor mădulare... păcat infinit mai minor.

Păcatul cel mare a lui Iuda nu a fost că şi-a pus gâtul în laţ ci că a vândut Darul, a vândut apoi pe Domnul cu o sărutare din buze viclene, şi apoi nu a venit la pocăinţă când a fost chemat de un ucenic al Domnului trimis de Domnul după el, deci a refuzat iertarea, îndreptarea, preferând plăcerile deznădejdii, iar când şi-a dat seama că se afundă în plăceri blestemate şi-a pus capăt zilelor din scârbă... deci iată că faptul că a pus capăt zilelor sale pe deoaprte este bine căci a curmat plăcerile deznădejdii care îşi plîngeau de milă ca o victimă ''vrednică'' fiindcă aşa se socotea, drept şi credincios, că a vrut binele, iar pe de altă parte e rău ce a făcut căci şi-a micşorat posibilităţile şi şansele mîntuirii reducând timpul cât Domnul ar fi fost dispus să-i ofere îndreptare... poate din necredinţă căci nu ştia că va învia Domnul, nu credea, şi clipele rămase le nesocotea, le neglija, şi din dragoste căci credea că va fi cu El veşnic în şeol, căci şi Domnul urma să moară... şi el ştia asta căci a înţeles că Îl vor omorâ fariseii pe Iisus... dar crezuse că Domnul îi va convinge pe farisei şi va birui gLumeşte şi va fi recunoscut de pobor ca Mesia şi ca Împărat până la urmă, şi el credea că făcea bine să aduncă mai repede Mântuirea lui Israel... dar se înşela... căci Domnul urma să pătimească, aşa cum pătimeşte şi astăzi din pricina Iuzilor şi Irozilor şi a tot felul de ucenici Scarioţi şi Iscarihoţi sau mireni aşa cum sunt şi eu... robit fiind şi eu de credulitate, prostie, patimi drăceşti sau tot felul de năravuri... contribuind la sinuciderea colectivă... sinuciderea prin înţelepciune. Aici e înţelepciunea! Ferice cine ştie să socotească 10x10 este 100 ţechini iar 100x100 este 10.000 de talanţi de aur. Deci poate dumneata nu ai auzit pilda cu slujitorul datornic unui Împărat ce a dorit să se socotească cu slugile sale şi urma să fie vândut cu tot neamul lui... viclean, făţarnic şi desfrânat, plin de necurăţie adică, aici este înţelepciunea! Defapt un idol nemulţumitor Domnului ci idolului. Pui de năpârcă şi de vipere... şi din pietrele acestea poate Domnul să-şi ridice fiii lui Avraam!